Reducerea Fenomenului de Violență Domestică

I. Identificarea problemei sociale şi analiza acesteia

Violenţa domestică este un flagel al societăţii româneşti şi al familiei, producând dezintegrarea acesteia din urma ca unitate socială. Datorită consecinţelor devastatoare în plan social, abuzul domestic nu mai reprezintă o chestiune privata, devenind o problema publica.

Definiţii

Violenţa domestică poate fi definită ca un atac sau o înlănţuire de atacuri verbale, psihice, fizice, sexuale, sociale produse prin forţă, care au un caracter repetitiv, sunt intenţionate şi care se manifestă în cadrul unei relaţii de cuplu, oficiale sau neoficiale .

Violenţa în familie poate lua următoarele forme : abuz fizic, verbal, psihic, economic, social, sexual.

1. .Abuzul fizic. Orice act sau acţiune comisă în interiorul familiei de către unul din membrii acestuia, care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice, ori libertăţii altui membru al aceleiaşi familii, periclitează în mod serios dezvoltarea personalităţii lui sau a familiei.

2. Abuzul sexual. Orice contact sexual nedorit de către partener.Violenţa sexuală în familie este considerată o formă de violenţă domestică. Contactul sexual fără consimţământ este considerat atac sexual. Atacul sexual nu presupune neapărat folosirea forţei fizice, el poate fi realizat prin metode de intimidare, ameninţare, hărţuireşi constrângere.

3. Abuzul psihologic (emoţional) cuprinde, ca şi comportamente manifestate de către abuzator, degadarea continuă şi umilirea partenerei, sarcasme, luarea în derâdere a acesteia, ameninţări, dispreţ, insulte în public, observaţii umilitoare. Acest tip de comportament este în general resimţit ca o atingere la identitate şi la încrederea în sine, mai ales dacă este persistent. În cele mai multe cazuri agresiunea emoţională este adesea cea mai distructivă, deoarece are repercusiuni asupra mândriei personale şi a încrederii în sine.

4. Abuzul economic poate fi definit drept exerciţiul unui control inechitabil asupra resurselor comune, fie că se referă la controlul accesului la buget pentru menaj, fie la împiedicarea partenerei de a-şi lua o slujbă sau de a-şi continua educaţia, fie chiar de negare a drepturilor femeii asupra bunurilor comune .

5. Abuzul social este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei şi incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă. Această formă de violenţă este strîns legată de abuzul economic şi conţine obstacolele invizibile şi intangibile care se opun la realizarea oportunităţilor potenţial oferite femeilor şi la exerciţiul drepturilor lor fundamentale.

Majoritatea cazurilor de violenţă împotriva femeilor se prezintă ca o combinaţie de violenţă sexuală, fizicăşi psihologică, susţinută de o violenţă de origine relaţională şi incluzând uneori o violenţă economică şi morală.

Violenţa domestică reprezintă o problemă complexă de :

• încălcare a drepturilor omului;

• încălcare a drepturilor la egalitate dintre femeişi bărbaţi;

• de sănătate fizicăşi mentală a individului;

• de boală socială.

1. Identificarea cauzelor care au dus la apariţia problemei:

Cauzele apariţiei violenţei domestice :

• statut educaţional scăzut;

• statut ocupaţional scăzut (lipsa unui loc de muncă);

• dificultăţi materiale, financiare, venituri reduse;

• existenţa unor abuzuri în copilăria agresorului;

• martor la violenţă în familia de origine;

• stimă de sine scăzută;

• unele norme religioase;

• consumul cronic de alcool sau substanţe nocive (droguri);

• prezenţa copiilor în familie;

• dependenţa materială a soţiei de soţ;

• toleranţa femeii faţă de violenţă;

• tradiţia care favorizează poziţia bărbatului;

• insuficienta informare a femeii-victimă cu privire la existenţa alternativelor şi a posibilităţilor de sprijin.