România în sistemul relațiilor internaționale

Orientarea politica a Romaniei in contextul contemporan trebuie discutata din perspectiva mai multor factori care influenteaza atat interesul natiunilor vecine, cat si pe cel al marilor puteri, directoare ale sferelor de influenta geopolitica ale Lumii, SUA si Rusia. Pe de-o parte, din punct de vedere regional, Romania, prin potentialul si resursele sale energetice, poate afecta intr-o masura considerabila, parghiile detinute de Rusia pe aceasta linie fata de statele vecine ca Ungaria, Ucraina, Slovacia sau Bulgaria. In aceasta sens, dezbaterile societatii civile referitoare la exploatarea resurselor energetice prin metode noi (spre exemplu exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica) ar trebui reinitiate, dar intr-o nota mult mai deschisa si transparenta, care in primul rand sa excluda pe cat posibil atat imixtiunea coporatiilor occidentale cat si a celor rusesti. De asemenea, Romania trebuie sa continue dezvoltarea infrastructurii de tranzit local de gaze naturale (de exemplu gazoductele spre Republica Moldova, Iasi-Chisinau) sau chiar sa initieze proiecte de dezvoltare spre Ucraina, concomitent cu actiuni diplomatice de descurajare ale extinderii celei rusesti in regiune (de exemplu gazoductul South Stream). Astfel de actiuni ar putea genera unele disensiuni politice cu Rusia, care pot fi insa aplanate diplomatic prin negocieri adiacente, tot de ordin economic. In acest sens, spre exemplu, Romania ar putea folosi exploatarea perimetrelor gazeifere din Marea Neagra ca moneda de schimb, promovand o exploatare mixta atat de catre partenerii occidentali cat si de Rusia. Romania a cedat partenerilor occidentali in mare parte controlul logistic al acestor perimetre prin cesionarea integrala a regiunii marine catre firma canadiana Sterling Resources (care mai apoi a redistribuit spre OMV Petrom, Exxon s.a.), iar in prezent compania ruseasca Lukoil este prezenta doar in mica masura [1]. Pentru o astfel de mutare este insa imperativ un consens politic intern, greu de imaginat in conditiile actuale.

Pe de alta parte, global, Romania poate initia masuri de iesire de sub tutela SUA si de sub stransoarea istorica a pozitiei sale geo-strategice prin cautarea de colaborari cu China, un stat care in ultimele decenii a inregistrat o ascensiune economica si politica exponentiala care este greu de imaginat ca va putea fi sistata. Desi este o putere mondiala cu o influenta crescanda al carei statut global este preconizat sa se amplifice in deceniile urmatoare ca urmare a progreselor sale economice, China este totusi de asteptat ca in continuare sa intervina minimal asupra destinelor romanilor. Manifestarea oricarui interes al colosului Asiatic in regiune va fi cu siguranta contracarata si filtrata de catre polii de influenta (cei occidentali, dar si rasariteni in mai mica masura) deja existenti in societatea romaneasca prin parghiile economice si mediatice de care dispun. Desi o apropiere de China ar putea fi benefica pentru Romania, cu precardere pe partea economica, este greu de crezut ca actualele elementele politice interne - fie de stanga, fie de dreapta - vor putea initia orice fel de dialog consistent intr-un mod independent, fara a primi presiuni din partea organismelor internationale de care Romania apartine, in principal UE si NATO. Mai mult, este greu de crezut ca o atare deschidere ar putea fi initiata fara o apropiere diplomatica prealabila de Rusia cu care China impartaseste numeroase afinitati de ordin economic dar mai ales de ordin ideologic. In conditiile actuale de conflict economic si cibernetic dintre SUA-Rusia precum si de deteriorare a dialogului diplomatic dintre SUA si China prin alegerea lui D. Trump la presedintia SUA [2], astfel de antreprize diplomatice pot fi catalogate drept imposibile si vor necesita eforturi majore din partea administratiei romanesti.