Semnificația semantică a metaforei

Partea I: Introducere. Contextualizarea problemei principale. Teza

Problema metaforei este una foarte „încâlcită”, aducând o mulțime de încercări de rezolvare din partea filosofilor din toate timpurile, începând cu Aristotel și până în secolul XX odată cu revoluția semantică (semantic twist - Max Black) și cea pragmatică (Davidson, Martinich) din filosofia limbajului. Consider că studiul acestei probleme este unul relevant întrucât limbajul natural de zi cu zi este împânzit cu ocurențe ale acestui fenomen.

Metafora este deobicei asociată oricărui domeniu artistic fiindcă utilizarea ei este una care „produce plăcere” , însă dintr-un punct de vedere lingvistic nu putem nega că metafora face parte dintre formele de expresie umană ce țin de folosirea unui limbaj și că, deci, trebuie studiat ca atare. Uneori ne exprimăm prin metafore anumite atitdini, de exemplu aprecierea: „ești frumoasă ca un soare”, însă alteori metaforele pot produce cunoaștere, în sensul că alăturarea unei serii de cuvinte cu semnificație literală dau naștere unei reprezentări cognitive care nu ar fi putut fi exprimată atât de simplu literal.

Pe de altă parte, pentru teoria literară, metafora este un fenomen ce ține de stil, o figură de stil. O „figură” într-adevăr, pentru că auzim adesea vorbindu-se despre „sensul figurativ” al unei metafore, opus semnificației „literale”, brute. Nu putem nega existența unui fenomen lingvistic care exprimă „ceva” în termenii a „altceva”, și vice-versa, adică a unui fenomen lingvistic prin care propunem un teren comun de implicații între două obiecte A și B . Acest fenomen este metafora. Însă aceasta este numai o circumscriere preliminară a problematicii pe care îmi doresc să o dezvolt în cele ce urmează.

Așadar, acest eseu se va concentra asupra problemei metaforei, fiind direcționat de teza că nu putem exclude existența unui „înțeles” al metaforei întru totul. Mai precis, ceea ce îmi doresc să demonstrez este că prin utilizarea lor metaforele propun un conținut cognitiv inteligibil, care emerge prin tensionarea sensurilor literale ale cuvintelor, și care poate fi echivalat unui conținut semantic neexplicit care face referire la un domeniu de implicații care circumscrie ambii termeni ai metaforei. Pentru că nu reprezintă un conținut semantic explicit din cauza faptului că circumscrie o serie infinită de parafraze pentru explicarea unuia sau altuia dintre termeni, metafora a fost catalogată de Davidson ca situându-se dincolo de întinderea conceptului semantic de „meaning” . O descriere mai potrivită a ceea ce îmi doresc să susțin este următoarea: nu poate exista o distincție tare în ceea ce privește semnificația literală și o alta figurativă , însă o apreciere a conținutului semantic efectiv al metaforei se impune.