Analiza structurii și dinamicii resurselor financiare publice și cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

1. Structura resurselor şi cheltuiuelilor financiare ale statului

(aspecte teoretice)

Forma cea mai generalӑ sub care se prezintӑ instrumentele financiare utilizate în reglarea activitӑților financiare este cea a balanțelor financiare, care concentreazӑ, dupӑ o anumitӑ schemӑ, resursele bӑneşti-financiare ce pot fi procurate şi utilizate la nivelul unei entitӑți (domeniu, sector, stat, națiune etc.), pe de o parte, şi destinațiile ce urmeazӑ a se da acestor resurse, potrivit nevoilor impuse de derularea unei activitӑți de mai micӑ sau mai mare complexitate şi atingerea obiectivelor propuse, pe de altӑ parte.

Structura unei balanțe financiare reflectӑ aşadar sursele de finanțare a activitӑții şi destinațiile concrete date acestor resurse. O asemenea structurare are în vedere tipul de venituri, în forma bӑneascӑ, respectiv formele luate de cheltuielile ce concretizeazӑ destinațiile resurselor. Scopul imediat urmӑrit prin elaborarea acestor balanțe este compararea celor douӑ pӑrți, resurse şi destinații, şi asigurarea concordanței acestora, respectiv a cerințelor de echilibru financiar. O premisӑ esențialӑ pentru a asigura îndeplinirea rolului acestor balanțe o reprezintӑ fundamentarea realistӑ a surselor (veniturilor) şi destinațiilor (cheltuielilor).

Prin conținutul lor, instrumentele de conducere şi reglare a activitӑții financiare oferӑ posibilitatea dimensionӑrii, din punct de vedere financiar, a obiectivelor de realizat, identificând surse de finanțare şi destinații ale acestora.

Balanțele financiare sunt folosite la nivel macroeconomic, fiind concepute şi utilizate în scop informativ, ca suport în fundamentarea deciziilor la acest nivel. Ele reflectӑ în principiu estimӑrile privind resursele financiare şi destinațiile acestora (consum public, consum privat, investiții, rezerve, transferuri cӑtre strӑinatate). Dintre diferitele tipuri de balanțe financiare se remarcӑ:

- balanța financiarӑ a economiei naționale;

- balanța de plӑți externe;

- balanța veniturilor şi cheltuielilor bӑneşti ale populației;

- balanța formӑrii capitalurilor;

- balanța financiarӑ a statului;

Balanța financiarӑ a economiei naționale concretizeazӑ resursele financiare totale, publice şi private, indiferent de nivelul la care se administreazӑ acestea, reflectând implicit potențialul financiar al țӑrii şi modul de folosire a acestuia. În conținutul ei se regӑsesc şi fluxurile financiare ce decurg din relațiile cu strӑinatatea, urmӑrindu-se echilibrarea de ansamblu, la nivelul economiei naționale, a resurselor financiare cu destinațiile acestora.

Balanța financiarӑ a statului reprezintӑ o balanțӑ de sintezӑ care vizeazӑ formarea şi utilizarea resurselor financiare la nivelul sectorului public, respectiv a autoritӑților statului. Ȋn aceastӑ balanțӑ se structureazӑ în cifre absolute şi în procente resursele financiare şi destinațiile acestora în mai multe variante posibile pentru a alege acțiunile menite sӑ echilibreze aceastӑ balanțӑ şi sӑ regleze soldul sӑu.

Ea cuprinde:

(1) venituri curente (de la întreprinderile şi proprietӑțile statului, impozite directe şi indirecte, contribuții pentru asigurӑri sociale, transferuri din strainӑtate);

(2) cheltuieli curente (consum public, dobânzi aferente datoriei publice, transferuri cӑtre persoane fizice şi juridice din interior, transferuri în strӑinӑtate);

(3) economii curente =(1)-(2);

(4) finanțarea formӑrii de capital (sume reprezentând amortismente şi transferuri de capital primite);

(5) formarea de capital (investiții, transferuri de capital, credite acordate, din care se scad sumele rambursate);

(6) soldul operațiunilor de capital = (5)-(4);

(7) soldul final exprimӑ nevoia de resurse de acoperit prin împrumuturi externe sau excedentul de resurse de plasat în exterior.

În practica financiarӑ, la nivel macroeconomic şi microeconomic sunt folosite pe scarӑ largӑ bugetele, cu structura generalӑ de balanțe financiare, şi cu rol fie imperativ, fie orientativ.

Bugetele publice se caracterizeazӑ prin conținutul specific domeniului de activitate publicӑ, cu implicarea autoritӑților publice în elaborarea şi urmӑrirea respectӑrii prevederilor din aceste bugete, care au un caracter imperativ. Sub acest aspect, obligativitatea respectӑrii prevederilor din aceste bugete, aprobate de autoritӑțile publice, impune promovarea unor soluții de redimensionare pe parcurs a acestor prevederi cu scopul asigurӑrii concordanței depline dintre prevederile inițiale şi realitӑțile constatate pe parcursul execuției (rectificӑri ale bugetelor publice).

Principalele tipuri de bugete publice sunt:

- bugetul de stat (al administrației centrale de stat), care este cel mai reprezentativ. În cuprinsul sӑu se reflectӑ veniturile ce pot fi procurate la dispoziția statului şi categoriile de cheltuieli ce se pot efectua pe seama acestora. Atât veniturile, cât şi cheltuielile reflectate se diferențiazӑ de cele din alte bugete publice prin caracterul public general, național, al nevoilor ce urmeazӑ a fi satisfӑcute.

- bugetele locale (ale unitӑților administrativ-teritoriale), care conțin veniturile mobilizate şi cheltuielile efectuate la nivelul unitӑtilor administrativ-teritoriale. În fundamentarea şi execuția bugetelor locale, ca şi a bugetului de stat se urmӑreşte respectare cerințelor de echilibru bugetar, admițând şi apelul la unele resurse extraordinare pentru acoperirea eventualelor deficite. În statele federale, apare ca specific bugetul statelor membre ale federației, care concentreazӑ veniturile şi cheltuielile aflate la dispoziția acestor entitӑți administrative.

- bugetul asigurӑrilor sociale, care apare ca buget public în mӑsura în care statul organizeazӑ activitatea de asigurӑri sociale, iar o autoritate publicӑ (în România, Ministerul Muncii şi Protecției Sociale) administreazӑ resursele destinate acoperirii necesitӑților specifice asigurӑrilor sociale. Veniturile reflectate în acest buget sunt reprezentate în principal de contribuțiile la asigurӑri sociale, iar cheltuielile vizeazӑ domeniile specifice acestor acțiuni (pensii, ajutoare, indemnizații), soldul acestui buget reglementându-se, de regulӑ, prin bugetul de stat.