Aspecte Generale Privind Operațiunile de Leasing

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE LEASING

1.1. Definirea conceptului de leasing

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.

Mai întâi de toate, termenul de leasing vine din englezescul “lease” care înseamnă “a închiria”. Acest termen s-a extins cu repeziciune, fiind acum cel mai la îndemână pentru a denumi aceste operaţiuni, chiar dacă el nu exprimă, în fapt o închiriere.

Leasingul reprezintă o noţiune care a pătruns în toate dicţionarele economice cu sensuri din ce în ce mai largi, fascinând prin simplitatea operaţiunii şi avantajele ei. El reprezintă o tehnică de finanţare pe termen lung. Această tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu pot să-şi greveze patrimoniul prin instituirea de ipoteci sau gajuri.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un bun fără a plăti imediat preţul.

Primii autori români care s-au încumetat să dea o definiţie operaţiunii de leasing sunt:

D. Voiculescu şi M. Coraş: “leasingul este o formă de închiriere a unor maşini, utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri întreprinderilor care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumutate, nici de credite bancare tradiţionale, de către societăţi financiare care le cumpără de la producători şi le închiriază pe o perioadă anumită cu condiţii de plată şi utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acţiunii”.

O definţie foarte sugestivă atribuită leasingului a fost elaborată de B. Ştefănescu şi I. Rucăreanu, astfel: “leasingul este o cumpărare în scop de închiriere urmată de o închirire în scop de vânzare”. De asemenea, leasingul este “ o formă de dare în folosinţă, contra unei taxe, a maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi altor bunuri mobile şi imobile, unor intreprinderi care nu dispun de resurse financiare necesare achiziţionării lor, pe o perioadă determinată, în condiţiile de plată şi utilizare precizate în contract”.

Conform Standardului Internaţional de Contabilitate, referitor la operaţiunile de leasing IAS 17 “LEASING”, apărut în 1994 şi revizuit în 1997, “leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau a unei serii de plăţi dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp”.

Monica Violeta Achim, defineşte leasingul ca fiind: “un proces prin care se trasmite de la finanţator (locator) la beneficiar (locatar) dreptul de folosinţă a unui bun (cumpărat sau realizat de finanţator) la solicitarea acestuia din urmă, contra unei redevenţe, iar la sfârşitul perioadei de folosinţă, finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului privind dobândirea dreptului de proprietate, prelungirea contractului de leasing ori încetarea raporturilor contractuale”.

În forma cea mai simplă, această operaţiune se prezintă astfel:

Cumpără bunul Închiriază bunul

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti , 2005

Normele legale privind leasingul, prevăd: “leasingul este o operaţiunea prin care o parte denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri mobile de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor. Leasingul este o operaţie complexă, clădită pe interesele complementare ale celor ce participă la aceasta, de aşa natură încât fiecare dintre participanţi trage un folos ce depinde şi de comportarea celorlalţi şi de nevoile economice care sunt complementare.