Cauzele și mecanismele inflației

Introducere

În condiţiile economice din toate timpurile inflaţia a fost şi rămâne a fi un proces deosebit de complex. Din acest considerent, explicaţia fenomenului de inflaţie necesită o analiză a proceselor economico - monetare de mare profunzime.

Fenomenul de inflaţie este prezentat şi în literatura de specialitate în corelaţie cu alte fenomene de ordin economic şi social cum ar fi şomajul, evaziunea fiscală, majorarea bruscă a preţurilor, deficienţele politicii monetare a statului, crize în ţări partenere etc. Aceasta se datorează faptului că inflaţia cuprinde toate sferele economiei şi vieţii sociale.

Pe de o parte, inflaţia este o consecinţă a tulburărilor ce ţin de politica monetară, politica fiscală, comerţul internaţional etc. Pe de altă parte, aceasta este un provocator al problemelor în economie per ansamblu. Atunci când inflaţia atinge cote impunătoarea, aceasta devine un declanţator al problemelor în sfera de producţie, în domeniul ocupării forţei de muncă, pe piaţa de creditare ş.a.m.d.

Termenul de inflaţie a început să fie frecvent utilizat în rândul oamenilor de ştiinţă şi al oamenilor de afaceri, în special bancheri, abia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă. Acest fenomen a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să se fi constituit, iar teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică, astfel că inflaţia rămâne cea mai de temută şi controversată formă a dezechilibrului macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale şi a cauzelor şi mecanismelor declanşatoare.

Inflaţia are o multitudile de laturi, care deşi sunt studiate atât de aprofundat de către savanţi şi economişti practicieni, totuşi nu poate fi explicată până la capăt. Cert este că inflaţia a devenit treptat un fenomen economic inevitabil, iar studierea cauzelor şi a mecanismelor acesteia va permite cel puţin prognozarea şi stăpânirea ei coretă.

În această lucrare ne-am propus să scoatem în evidenţă dimensiunile conceptual ale inflaţiei, indicatorii de măsurare şi factorii declanştori ai acesteia. Totodată, am pus accentual pe prezentarea cauzelor inflaţiei prin prisma formelor prin care aceasta se manifestă, dar şi pe mecanismele cunoscute ale inflaţiei. Aşa cum nici un studiu nu este relevant fără prezentarea stării actuale a lucrurilor, am efectuat şi o analiză a fenomenului inflaţiei în Republica Moldova. Am stuadiat şi inmpactul inflaţiei asupra economiei ceea ce ne-a permis să formulăm o serie de concluzii şi recomandări.

1. Dimensiuni conceptuale privind inflaţia

Inflaţia este un dezechilibru care afectează, în proporţii diferite, toate economiile naţionale, şi care poate fi sesizat prin două tendinţe majore, şi anume: creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Se consideră că inflaţia este o stare caracterizată prin creşterea permanentă mai rapidă a volumului puterii de cumparare faţă de volumul bunurilor şi serviciilor, astfel încât din aceasta rezultă creşterea veniturilor şi preţurilor în timp ce valoarea banilor scade.

Pornind de la premisa că inflaţia este în primul rând un fenomen monetar, care există doar în prezenţa banilor, explicarea genezei şi naturii acesteia trebuie să înceapă de la formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii de-a lungul secolelor. În acest context, se pot sintetiza trei forme istorice ale fenomenului inflaţionist.

Prima formă a inflaţiei a fost cea monetaro-bănească, care s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase, prin punerea în circulaţie a unor monede false, cu o greutate mai mică sau un conţinut în aur mai redus decât cele oficiale. Elementele definitorii ale acestei forme de inflaţie au fost: conţinutul real în aur al monedelor metalice era mai mic decât conţinutul nominal, deci s-a separat conţinutul nominal de cel real al monedelor; transformarea existenţei-aur în aparenţă-aur a monedei; aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină, toate acestea conducând la scăderea puterii de cumpărare a acestora.

Cea de-a doua formă a inflaţiei a fost inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur, care s-a manifestat în perioada trecerii de la feudalism la capitalism, când statele europene au început să înlăture haosul monetar medieval, creând sisteme naţionale prin emiterea biletelor de bancă cu acoperire deplină în aur. S-a urmărit crearea unor sisteme băneşti stabile, care să asigure o circulaţie monetară normală (sănătoasă). Cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau în circulaţie. Această corespondenţă dintre cantitatea de aur existentă în depozitele băncilor de emisiune şi volumul bancnotelor din circulaţie asigura optimizarea sau echilibrul circulaţiei băneşti într-o economie. În această situaţie, cel puţin temporar, inflaţia nu putea să apară, ea neavând bază de desfăşurare. După o anumită perioadă însă, s-a creat un dezechilibru între mărimea depozitelor de aur-monedă, care era în funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul monetar, şi cantitatea de semne monetare (bilete de bancă) emise, care era dependentă de volumul tranzacţiilor. Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie aflată în circulaţie devenea excedentară faţă de cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur (cantitatea de aur aferentă unei unităţi monetare).