Considerații Generale privind Principalele Impozite și Taxe în UE

Conţinutul economic al elementelor sistemului fiscal ţine de natura economică obiectivă a necesităţii acoperirii nevoilor publice pe seama veniturilor publice, în special a veniturilor fiscale.

Elementul principal al unui sistem fiscal fiind impozitul, în jurul acestuia se construiesc celelalte elemente ale sistemului.

Dacă conţinutul economic al prelevărilor fiscale aste acelaşi, formele acestora sunt variate. Politica fiscală joacă rolul important în ceea ce priveşte structura sistemului fiscal. De-a lungul timpului, impunerea ca activitate specifică a aparatului de stat a cunoscut schimbări şi sistemele fiscale aşezate în diferite perioade istorice au evoluat cunoscându-se mai multe tipuri de sisteme fiscale consacrate în practică şi prezente în literatura de specialitate.

Indiferent de perioada în care au funcţionat, acestea au fost bazate pe un mecanism fiscal specific, care se desfăşoară în funcţionalitatea sa într-un cadru juridic specific perioadei şi fiecărei ţări în parte. Specificitatea fiecărui sistem fiscal este dată de trăsăturile economiei ţării respective şi performanţele acesteia, de nivelul de civilizaţie şi cultură din ţara respectivă, de tradiţiile şi experienţa fiscală ale fiecărei ţări.

Ştiinţa fiscală scoate în evidenţă structurile fiscale mai ales în funcţie de evoluţia istorică asocietăţii şi de nivelul de dezvoltare economică a ţărilor cu diferite sisteme fiscale, dar şi în funcţie de presiunea fiscală, sau le tratează din punct de vedere teoretic.

În literatura de specialitate criteriile de clasificare a sistemelor fiscale sunt variate. Dintre acestea cele mai elocvente privesc nivelul de dezvoltare economică a fiecărei ţări, nivelul fiscalităţii din ţări vecine şi structura cheltuielilor publice.

1. În funcţie de nivelul de dezvoltare economică, sistemele fiscale se împart în:

- sisteme fiscale bazate pe impozitele pe venituri şi mai ales pe venitul net şi venitul societăţilor, proprii ţărilor dezvoltate şi

- sisteme generale bazate pe impozitele pe consum, proprii ţărilor mai slab dezvoltate economic şi ţărilor în tranziţie spre economia de piaţă.

2. După intensitatea presiunii fiscale, sistemele fiscale au fost grupate astfel:

- sisteme fiscale cu o presiune mare (rata presiunii ajungând la 40-48% din PIB), proprii ţărilor dezvoltate: Damenarca (48,9%), Olanda şi Luxemburg cu 46,7%, Belgia (45,4%), Franţa (43,7%) şi Italia (42,4%),

- sisteme ce generează o fiscalitate medie (25-28% din PIB), proprii ţărilor mai slab dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare şi

- sisteme fiscale ale ţărilor numite „oaze fiscale”, cu o presiune fiscală redusă: Principatul Monaco – nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor, Marea Britanie – în cazul societăţilor nerezidente, Liechtenstein, Elveţia, Antilele Olandeze – cote de impunere sunt mici, Luxemburg – oferă avantaje specifice societăţilor tip holding sau off-shore.

Privită în ansamblu, Uniunea Europeana este o zonă cu fiscalitate ridicată, în anul 2005, rata fiscalităţii, calculată ca pondere a veniturilor totale colectate în PIB, în toate cele 27 state europene, situându-se la nivelul de 39,6%, calculată ca medie ponderată. Această valoare este cu până la 13% mai mare decat media SUA sau a Japoniei.

Aceasta medie ridicată nu dovedeşte însă că toate statele membre au o fiscalitate mare, dimpotrivă, opt dintre statele membre au un nivel al fiscalităţii de sub 35% din PIB. Per total, diferenţele dintre nivelul fiscalităţii între statele europene sunt semnificative; media, incluzând şi contribuţiile la asigurările sociale, înregistrează diferenţe de peste 20%, de la nivelul de 51,3% în Suedia la sub 28% în România, dovedind diferenţe semnificative între statele Uniunii în ceea ce priveşte rolul statului în economie.

Ca regulă generală, se observă că fiscalitatea este în medie mai mare în vechile state (UE-15) decât în cele 12 noi state membre, ce au aderat după anul 2004, cu câteva excepţii; Irlanda – se situează cu aproximativ 6% sub media UE 27, în timp ce Slovenia şi Ungaria depăşesc media.