Control Financiar Extern

Noţiunea de control provine din expresia „contra rolus” care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane .

În conformitate cu prevederile legale, controlul financiar se organizează prin Legea nr.30/1991 Organizarea Controlului Financiar de Stat şi H.G. nr.720/1991 privind Organizarea şi funcţionarea controlului propriu. controlul financiar se execută sub forma:

- Controlului ierarhic;

- Controlului financiar preventiv;

- Controlului de gestiune.

Într-o accepţiune mai largă, controlul este o activitate specific umană (adică se desfaşoară în mod conştient şi urmăreşte întotdeauna un scop), care constă în verificarea şi analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor activităţi în scopul preîntâmpinării şi lichidării eventualelor neajunsuri.

În literatura de specialitate pot fi întâlnite mai multe definiţii ale controlului financiar. De asemenea, menţionăm şi faptul că întâlnim, la nivel universitar, şi termenii „control economic-financiar" sau „control financiar-contabil", cu acelaşi înţeles.

Astfel, controlul financiar este definit ca verificarea modului de îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficienţelor din activitatea economico¬financiară.

Altă definiţie priveşte controlul financiar drept un proces prin care se verifică şi se masoară realizarea cantitativă şi calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele planificate şi indică măsurile de corecţie ce par ca necesare . Sau, controlul poate fi definit ca acţiunea de determinate a stării unor activităţi economice reprezentate în documentele financiare şi contabile, prin raportarea acestor reprezentări la prevederile legale prin care au fost definite.

În condiţiile economiei de piaţă, controlul ca formă de cunoaştere are în vedere:

- interesele agenţilor economici bazate pe profit;

- interesele terţilor agenţi economici şi interesele statului.

Privit prin prisme diferite, controlul este considerat:

• funcţie a mangementului – prin el fiecare manager vrea să se asigure că activitatea decurge conform programului prestabilit, că resursele sunt utilizate conform destinaţiei stabilite şi că în final performanţa reală va atinge sau va depăşi obiectivele fixate iniţial;

• atribut al conducerii – mijloc de perfecţionare a activităţii entităţilor publice şi private exercitat sub forme diferite de structure organizate pyramidal, cu responsabilităţi şi obiective clar precizate de lege;

• metodă de verificare a modului de gestionare a resurselor.

Controlul financiar, instrument al politcii financiare a statului, reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii.

Controlul financiar, componentă a controlului economic are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului în care sunt administrante mijloacele materiale şi financiare de către societăţile comerciale publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienţei economico – financiare, dezvoltarea economiei naţionale, înfăptuirea progresului social.

Controlul financiar cuprinde problematica foarte complexă specifică domeniului economic şi financiar în interacţiunea şi condiţionarea sa reciprocă cu domeniul tehnic – tehnologic, juridic, etc.

Controlul financiar este o activitate de larg interes social deosebit de utilă şi necesară pentru practica economică şi socială, care presupune nenumărate probleme teoretice, organizatorice şi metodologice.

Obiectul controlului fnanciar constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat şi a modului cum se respect principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele pentru a le remedia şi evita în viitor.

Controlul financiar se realizează printr-o diversitate de forme, în funcţie de momentul, sfera, temeiul, volumul lucrărilor, felul activităţilor, al organelor care îl efectuează sau după modul de concretizare.

După sfera de acţiune a controlului, deosebim:

1. controlul financiar intern este efectuat în toate compartimentele unei societăţi comerciale pe baza dispoziţiei consiliului de administraţie al acesteia. Acest control are sarcina de a verifica, de a constata şi de a stabili consecinţele unor fapte frauduloase, propunând totodată şi măsurile necesare pentru înlăturarea pe viitor a deficienţelor constatate.

2. controlul financiar extern se efectuează prin certificarea documentelor existente la alţi agenţi economici, parteneri de afaceri cu unitatea controlată, în vederea constatării veridicităţii actelor şi operaţiunilor primare.

După organele care îl exercită: control financiar ierarhic, control financiar de gestiune şi control financiar de execuţie (efectuat de organe specializate, în mod sistematic, asupra executării unor activităţi financiare, monetare şi de credit).