Creditele de scont și rolul lor în finanțarea clienților corporate

INTRODUCERE

Deseori ni se întîmplă să dăm peste articole ce vorbesc despre situația băncilor și problemele cu care se confruntă aceste bănci, atât pe nivel național cât și internațional. Banca reprezintă componenta esențială a mișcării monedei în economie, realizează echilibrului dinamic dintre cererea și oferta de monedă fiind direct determinate de către activitatea bancară. Activitatea bancară sau banking-ul, presupune atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public sau alte entități (clienți corporate) și acordarea de credite în funcție de solicitările clienților. În această lucrare se vor analiza creditele de scont și rolul lor în finanțarea clienților corporate. Pentru a înțelege mai bine destinația acestor credite oferite de băncile comerciale clienților, vom analiza care sunt avantajele creditelor de scont pentru orice persoană juridică care beneficiază de un astfel de credit. Pentru a elabora această lucrare am accesat cele ma recente date publicate de băncile comerciale publicate pe paginile lor, am urmărit legislația actualizată pentru a împărtăși cele mai proaspete informații. Paradoxul este că, instituțile bancare care nu respectă hotărârile legislative ce țin de transparența politici, sau prevederile emise de către Banca Centrală Europeană ajung să-și de-a singure cu stângul în dreptul, devenind vulnerabile, pentru că încălcarea acestor prevederi, obligatorii, avînd riscul de a fii chemate și în instanță. Astfel, de aici înțelegem riscurile cu care sistemului bancar se întîlnește, indifferent dacă este o instituție internațională sau regională. În lucrarea dată se pune accentul anume pe creditele de scont din România. Să nu uităm că activitatea corporate banking presupue un număr mare de clienți, o varietate de produse și servicii bancare și un număr foarte ridicat de tranzacții. Acesta este deasemenea caracterizat printr-o strânsă legatură cu tehnologia, aflându-se într-o continuă schimbare. Această lucrare am structurat-o în două capitole, fiecare capitol are subcapitole cu informație structurată, cât mai clar. Deasemenea mai conține introducere, cuprins, concluzii și bibliografie. Bibliografia conține cele mai accesate pagini web, cu cele mai actuale informații, articole, noutăți publicate de către bănci cât și de mas-media.

CAPITOLUL 1. CREDITELE DE SCONT

1.1. Procesul de scont

Activitatea bancară, în sensul modern al cuvântului, își are originea în Evul Mediu. Din punct de vedere al reglementării activității bancare există o serie de initiative înperioada Evului Mediu și a Renașterii. Astazi,sistemele bancare moderne cuprind bănci specializate, care se orientează pe nișe de piață, și bănci universale, care oferă o serie largă de activități bancare și alte produse, băncile diferențiindu-se și adaptându-și instrumentele astfel încât să realizeze profitabil și adecvat circulația monedei, finanțarea economiei. Creditul pe timpuri era considerat un împrumut banal care a apărut la primele trepte a evoluției omenirii. Nevoi cotidiene temporare ale individului l-au făcut să împrumute o unealtă de vânat sau pescuit sau o blană, l-au făcut să apeleze la unul din congenerii săi, care la acel moment nu utilizea bunul respectiv, dar îl deținea pentru necesitățile viitoare. Fenomenul împrumutării în esență reprezintă acțiunea de a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează a fi restituit. Orice tip de credit acordat reprezintă o încredere pe care o persoană „creditorul” o manifestă față de altă persoană „debitorul” prin împrumutarea banilor sau altor valori care vor fi restituite la o anumită dată împreună cu o anumită „dobândă”. Putem beneficia de un credit de scont atunci când o entitate ( persoană juridică) nu dispune de lichidități dar care dispune în portofoliul său de cambii și bilete la ordin (efecte de comerț) pe care are posibilitatea să le prezinte băncii spre scontare. Ce reprezintă procesul de scont? Scontul este operația de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț (cambii și bilete de ordin) de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. Sau altfel spus, reprezintă sumă de bani care reprezintă dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului, prin care banca creditează posesorul unei polițe nescadente cu valoarea neta a acesteia, prelevând dobanda și comisionul (taxa scontului) aferente transferului creanței. În urma semnării acestui act, banca respectivă devine beneficiarul cambiei. Ca noțiune generală, prin credit de scont se are învedere ansablu titlurilor de creanță ce însoțesc vânzarea pe credit: cambie bilet de ordin, cambie etc. Prin scondare se înțelege vânzarea acestui titlu de creanță înaine de scadența unei bănci. Valoarea încasată înainte de scadență depinde de numărul de zile rămase până la scadență și de nivelul taxei scontului. Scontarea presupune mobilizarea de resurse în valută sau în monedă națională de pe piața monetară locală, de la o bancă comercială sau chiar de la banca centrală. Pe lângă scont, acest credit ca oricare altul, cuprinde și o marjă de risc, ce este calculată de bancă alături de un comision de gestiune ad-valorem. Acest credit de scont se poate acorda în lei sau valută, depinde de necesitățile clientului (entității) în cauză. Creditul de scont reprezintă o bună modalitate de finanțare a unei firme, deoarece vin în ajutorul firmelor mici și mijlocii care au probleme de încasare.