Destinația taxelor și impozitelor locale

Capitolul I. Introducere

Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche, in ordinea aparitiei veniturilor publice.

In acceptiune generala, impozitele reprezinta o prelevare la dispozitia statului a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului. Autoritate abslitata cu instituirea de impozite este statul, dreptul acestuia de a introduce impozite exercitandu-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori si prin organele administratiei centrale de stat locale.

Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de inportanta generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ locale.

Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizarii legii. Legea care introduce impozitul este data de Parlament, dar este aplicata de Guvern si de Administratia Financiara.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil. Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire direct catre platitor a sumei percepute. In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Pentru toate societatile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri banesti a bugetului, dar si importante instrumente de politica financiara, economica si sociala.

Initial, unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara. Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Fiecarui moment de dezvoltare al societatii ii corespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimba pe masura acestei dezvoltari. Specific evolutiei impozitelor in perioada postbelica este tendinta cresterii lor in marime absoluta si relativa. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin cresterea numarului platilor, cresterea volumului materiei impozabile, precum si prin majorarea cotelor de impunere. Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. In tarile in curs de dezvoltare, procurarea impozitelor si taxelor cunoaste diferente mai mari in totalul resurselor financiare, variind intre cinci si noua zecimi.

In perioada moderna, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca instrument de interventie al statului in viata economica au devenit o metoda de conducere prin care se regleza mecanismele pietei. In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau franare a unor activitati de crestere ori reducere a productiei sau consumului unui anumit produs. Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evolutiei, pentru stabilizarea si echilibrarea cresterii economice.

In cazurile cand se urmareste o activitate a vietii economice, prin intermediul impozitelor, se actioneaza prin diminuarea marimii acestora, iar atunci cand se urmareste cresterea acesteia se procedeaza la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor si multiplicare numarului lor.

Intereseaza in mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de incurajare, de stimulare a activitatii . In ultimul timp s-au impus unele modalitati specifice cum sunt:

-reducerea prosperitatii impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor ce raman la dispozitia agentilor economici;

-practicarea de bonificatii fiscale;

-practicarea amortizarilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasa agentilor economici o parte mai mare din profit.

Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite inlesniri cu caracter fiscal.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importanta din produsul intern brut intre clase si grupuri sociale intre persoanele fizice si cele juridice. In acest mod are loc o anumita rectificare a discrepantelor dintre nivelurile veniturilor.

Modalitatile de interventie sunt numeroase:

-practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil;

-acordarea de inlesniri fiscale categoriilor defavorizate;

-reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de prima necesitate;

-majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale caror consum trebuie tinut sub control (alcool, tutun, bunuri de lux).

In cazul consumului, daca se doreste stimularea cererii se actioneaza prin reduceri de impozite si prin micsorarea numarului impozitelor, iar daca se doreste diminuarea cererii se procedeaza la o majorare a impozitului pe bunurile sauserviciile respective si la o multiplicare a numarului de impozite.

Folosirea impozitelor in plan social urmareste asigurarea bunastarii, securitatii si justitiei social.

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al caror nivel difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta. Astfel, dupa cel de-al doilea razboi mondial se considera ca aceasta limita reprezinta 25% din PNB. In a doua jumatate a anilor ’80 aceasta pondere reprezenta, in majoritatea tarilor dezvoltate din Europa, intre 35% si 45%.

Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slabeste initiativa si multiplica fenomenele de evaziune si frauda fiscala, genereaza inflatia. De aceea, se considera un nivel rational al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descresteri in randamentul acestora.

Limita impozitelor este influentata atat de factori externi sistemului de impozite, cat si de factori interni acestuia. Din categoria factorilor externi sitemului de impozite care influenteaza limita impozitelor se pot mentiona:

-nivelul produsului intern brut pe locuitor;

-nivelul mediu al impozitului;

-prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa.

In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, care influenteaza limita impozitelor, locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere. In tarile in care impozitele au o pondere mai ridicata in produsul intern brut, intalnim si cote de impunere cu o progresivitate mai accentuata.

Taxa reprezinta acele obligatii banesti pe care trebuie sa le achite persoanele fizice si juridice pentru diferite prestatii efectuate de autoritatile publice si consta in sumele de bani prevazute de hotarari sau ordonante guvernamentale.

Capitolul II. Clasificarea impozitelor si taxelor dupa natura lor

Principalele elemente ale impozitelor sunt: subiectul impozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenul de plata si majorarea.

Subiectul impozitului este reprezentat de persoana fizica sau juridica obligata, prin lege la plata.

Obiectul impunerii il reprezinta material care se supune impunerii.

Sursa impozitului indica daca acesta se plateste din venit sau din avere.

Unitatea de impunere serveste ca baza pentru determinarea impozitului care se calculeaza in cazul

impozitului pe venit la unitatea monetara, metrul patrat la impozitul pe cladiri, hectarul la impozitul funciar.