Dinamica cheltuielilor publice din România și factorii de Influență

CAPITOLUL I

Conceptul de cheltuială publică şi factorii de influenţă a acestora

1.1NOŢIUNI GENERALE

Noţiunea de cheltuială publică s-a conturat pe fundalul apariţiei şi evoluţiei consumului de resurse, cu deosebire, în formă bănească, pentru satisfacerea de nevoi publice, fiind utilizată cu mai multe accepţiuni, atât în teorie, cât şi în practică, dintre care, se invocă, cel mai adesea, sensul juridic şi cel economic.

Cheltuielile publice reprezintă o consecinţă a exercitării de către stat a atribuţiilor şi funcţiilor sale. Acestea sunt generate de nevoia de bani pe care o manifestă în permanenţă statul, în vederea îndeplinirii prelogativelor sale în domenii precum: ordine publică, educaţie, economie, siguranţă naţională, gospodărie publică, apărare. Finanţarea acestor domenii se concretizează în bunuri şi servicii publice care sunt puse la dispoziţia membrilor societăţii şi de care aceştia beneficiază. De asemenea, sunt puşi la dispoziţia cetăţenilor şi bani propriu-zişi, în anumite situaţii, în mod direct din fondurile publice.

În viziunea autorilor Iulian Văcărel şi Tatiana Moşneanu, cheltuielile publice exprimă, în formă bănească, relaţii economico-sociale, care se manifestă între stat pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de alta parte, în repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului, cu scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia. Cheltuielile publice reprezintă alocaţii băneşti pe care le efectuează autorităţile publice, centrale sau locale, în vederea acoperirii nevoilor publice. Cheltuielile publice sunt indicatori, aprobaţi sub forma creditelor bugetare prin lege, care exprimă limita maximă aprobată pentru nivelul de finanţare a diferitelor nevoi colective.

Conţinutul economic al cheltuielilor publice este într-o legatură strânsă cu efectul produs pe destinaţia lor. Astfel, o serie de cheltuieli evidenţiază un consum definitiv de produs intern brut, reprezentând plăţile efectuate de instituţiile publice în forme specifice ale cheltuielilor curente, iar o serie de cheltuieli exprimă o avansare de PIB, reprezentând participarea statului la finanţarea formării brute a capitalului în sfera producţiei materiale şi nemateriale.

Cheltuielile publice sunt în prezent extrem de diversificate: unele presupun finanţarea de către stat a instituţiilor publice, în scopul funcţionării acestora, iar altele influenţează direct mediul economic şi social, constituind astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv. Cheltuielile publice sunt astfel utilizate ca instrumente de intervenţie.

1.2CARACTERIZAREA GLOBALĂ A CHELTUIELILOR PUBLICE

Nivelul cheltuielilor publice se determină şi se apreciză atât statistic, la un moment dat, cât şi dinamic, în evoluţia sa pe o perioadă de timp. Indicatorii utilizaţi în determinarea nivelului cheltuielilor publice sunt :

Volumul cheltuielilor publice în mărime nominală şi reală.

Ponderea cheltuielilor publice în P.I.B: 〖%CPT〗_PIB=CPT/PIB*100

Grafic nr.1:ÎN STRUCTURA FUNCŢIONALĂ Grafic nr.2:ÎN STRUCTURA ECONOMICĂ

Graficul nr.1 evidentiază faptul că în anul 2006 doar 14.96% din valoarea P.I.B. realizat s-a alocat pentru acoperirea unor nevoi colective ale societăţii, spre deosebire de anii următori, când această pondere a crescut: în 2007 a fost de 15.90% din valoare P.I.B, 16.05% în anul 2008 şi 18.28% în anul 2009.

Graficul nr.2 reliefează că în anul 2009, s-a alocat pentru acoperirea unor nevoi sociale ale societăţii 16.1% din valoare P.I.B, realizat în acel an. În comparatie, în perioada următoare, această pondere a avut o valoare mai mare, ajungând la 21.6%, în 2011, urmând ca mai apoi, în anul 2012 să scadă.

Structura cheltuielilor publice este studiată conform clasificărilor folosite de fiecare stat în parte (cea mai importantă fiind cea economică şi cea funcţională). Caracterizarea structurii poate fi realizată din punct de vedere al greutăţii specifice: 〖GS〗_(〖CP〗_i )=〖CP〗_i/CPT*100 .