Drept bugetar și drept fiscal

Introducere

Prezenta lucrare prezintă aspecte teoretice și legislative privind dreptul bugetar și dreptul fiscal. Din punct de vedere structural lucrarea este construită pe trei capitole. În primul capitol am definit conceptul dreptul finanțelor publice ca ramura a dreptului public. In capitolul al doilea am menționat aspecte privind politica fiscală, iar în ultima parte a lucrării mi-am concentrat atenția asupra conceptului de drept bugetar și drept fiscal.

1. INTRODUCERE: DREPTUL FINANȚELOR PUBLICE - RAMURĂ A DREPTULUI PUBLIC

Finanțele publice implică o gestiune a banului public în condiții de transparență, strict reglementate prin norme de drept public, în timp ce finanțele private beneficiază de reglementări permisive; persoanele private pot să utilizeze resursele bănești în funcție cerințe care corespund cel mai bine nevoilor proprii.

Prin analizarea sistemelor legale existente în lume, se identifică faptul că se face o distincție între dreptul privat și dreptul public. Analizarea dreptului finanțelor publice se bazează plecând de la premisa ca fiind o ramură a dreptului public. În definirea finanțelor publice urmărim dihotomia drept public-drept privat ca fiind ramura principală de drept.

Pentru prezentarea oricărei ramuri ale dreptului trebuie să facem referire la originile acesteia și la necesitatea care a stat la baza dezvoltării și individualizării acesteia. Potrivit studiilor de specialitate, dreptul finanțelor publice are în vedere prezentarea dihotomiei drept public-drept privat precum și definirea dreptului public ca ramură principala de drept. În Franța nu este nevoie ca să mai deducem existența dihotomiei drept public-drept-privat întrucât această distincție între cele două o regăsim ca bază a construirii întregului lor sistem de drept.

Știința finanțelor publice intră în atenția publicului în secolul al XIX-lea ca rezultat al recunoașterii instituției dreptului bugetar ca fundament al statului parlamentar liberal în Europa.

Dreptul finanțelor publice apare datorită importanței tot mai pregnante a finanțelor publice și se dezvoltă ca ramură distinctă din dreptul administrativ.

2. NOȚIUNEA ȘI OBIECTUL DREPTULUI FINANȚELOR PUBLICE ȘI POLITICA FISCALĂ.

Literatura de specialitate analizează normele care alcătuiesc dreptul bugetar și demonstrează că știința finanțelor publice are ca obiect principal determinarea sarcinilor fiscale și asigurarea repartizării acestora cât mai echitabil și manierat, astfel încât să se colecteze veniturile bugetare prin antrenarea tuturor contribuabililor. Dozarea efortului menționat este rezultatul unui proces amplu și complex care poate fi sintetizat și prezentat printr-o singura sintagma și anume politica fiscală.

Politica fiscală cuprinde totalitatea ideilor și strategiilor , asigurând cea mai eficientă metodă de stabilire și percepere a veniturilor bugetare. În cărțile de specialitate regăsim faptul că politica fiscală se dezvolta în strânsă legătură cu politica financiară a statului, aflându-se la granița dintre politica bugetară și tehnica fiscală. Doctrina subliniază faptul că politica fiscală este o componentă esențială a politicii bugetare, iar aplicarea acesteia se face prin instrumentul specific denumit fiscalitatea.

În teorie identificăm distincția dintre cele două mari diviziuni ale acestuia: drept public si drept privat. Caracterul distinct și unitar, trăsăturile specifice ale relațiilor sociale dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate fac necesare și posibil ca ele sa fie reglementate de o categorie aparte de norme. Astfel, relațiile sociale din domeniul finanțelor publice sunt reglementate de normele dreptului finanțelor publice. Faptul ca scopul urmărit de dispozițiile legale care reglementează relațiile financiare este acela de a satisface nevoile statului, în primul rând, și nu ale particularilor, face ca dreptul finanțelor publice să fie încadrat în diviziunea dreptului public. Dreptul financiar poate fi definit ca ansamblul unitar de norme juridice care reglementează relațiile financiare, ca relații sociale, în formă economică, de formare, administrare, întrebuințare și control al resurselor financiare publice, aparținând statului, colectivităților locale și instituțiilor publice ale acestora. Reglementarea juridică având drept obiect relațiile financiare a fost denumită în literatura de specialitate în mai multe modalități. Astfel, prof. I. Gliga, utilizează doua denumiri : dreptul finanțelor publice și dreptul financiar public, arătând ca prima formulă concordă cu titlul Legii finanțelor publice, iar cea de-a doua exprimă faptul că este vorba de ansamblul normelor juridice privind nu orice acte sau operațiuni financiare, ci numai acele de domeniul finanțelor publice. În acest sens, este decisiv

atributul public cuprins în intitularea dreptului financiar public.

Dreptul finanțelor publice, ca ramură a sistemului dreptului, grupează toate normele juridice care reglementează relațiile financiare și are, la rândul său, mai multe subramuri. Astfel, normele juridice care privesc bugetul public și procedura elaborării, adoptării, executării și încheierii executării bugetului pot fi grupate în subramura dreptului bugetar.