Evaziunea Fiscală în România

INTRODUCERE

Cuvantul finante isi are originea in limba latina.In secolele al XIII-lea si al XIV-lea se foloseau se foloseau expresiile “finatio”, “financias”, “financia pecuniaria”, in sensul de “plata in bani”.Cu vremea,cuvantul finante a capatat un sens foarte larg,incluzand bugetul statului,creditul,operatiunile bancare si de bursa.

Conceptiile specialistilor despre finante nu sunt la unison.Astfel,economistii considera finantele ca fiind,dupa caz:

a) fonduri banesti la dispozitia statului;

b) bani si bunuri utilizate pentru functionarea institutiilor publice;

c) totalitatea resurselor si a sarcinilor care se refera la activitatea institutiilor publice ( venituri publice,cheltuieli publice,buget,datorie publica);

d) mijloace de interventie a statului in economie ( impozite,imprumuturi,alocatii bugetare,subventii).

Caracterizarea si formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala este prezentata ca fiind “sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor ,taxelor,contributiilor si a altor taxe datorate bugetului de stat,bugetelor locale,bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine”.

In funtie de modul cum este realizata ,sustragerea de la impunere poate fi:

-sustragere realizata la adapostul legii;

-sustragere care se realizeaza cu incalcarea legii,fiind,deci,ilicita sau fraudulosa.

Sustragerea realizata la adapostul legii este posibila,deoarece legislatia din diferite tari permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri,parti de venituri,componente ale averii ori a anumitor acte si fapte care,in conditiile respectarii riguroase a cerintelor principiilor impunerii ,nu ar trebui sa scape de la impozitare.Prezentam,in continuare,cateva exemple de sustragere la adapostul legii.

In unele tari,legea da dreptul unui intreprinzator persoana fizica sa-si declare sotia si copiii drept asociati,chiar daca acestia nu au nici o contributie la capitalul social sau la activitatea firmei.O astfel de asociatie permite ca profitul sa fie repartizat intre asociati fictivi,iar impunerea sa se faca separat.In acest mod,se ajunge ca impozitul platit statului sa fie mai mic.

Totodata,in practica fiscala din unele tari,o persoana fizica poate opta pentru impunerea utilizata in cazul veniturilor realizate de persoane fizice,fie pentru cea care se aplica profitului societatilor de capital.Optand pentru cel de-al doilea sistem de impunere,persoana fizica respectiva are posibilitatea sustragerii de la impunere o parte din venit,deoarece cotele de impozit care se aplica asupra profitului corporatiilor sunt mai reduse decat cele care se aplica la impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.De mentionat ca o astfel de practica este considerata licita si in tarile in care se practica impozite distinct pe veniturile persoanelor fizice si pe cele ale persoanelor juridice.

Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste pe o scara larga si se infaptuieste cu incalcarea prevederilor legale,bazandu-se,deci,pe frauda si pe rea credinta.Drept urmare,acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic,fiindca sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.Frecvent,evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme,cum ar fi:

-tinerea unor register cantabile nereale;

-intocmirea de documente de plata fictive;

-modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport,manipulare si depozitare;

-intocmirea de declaratii de impunere false,cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate;

Pe masura adancirii cooperarii economice internationale si a dezvoltarii,pe planuri multiple,a relatiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite si cu un nivel de fiscalitate diferit,evaziunea fiscala nu se mai manifesta doar ca un fenomen intern,national,ci a devenit unul international.