Evaziunea fiscală

Raspunderea juridical privita ca institutie a dreptului are o existenta particulara in cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de drept,prezentandu-se sub diverse forme

Normele juridice prin care sunt reglementate formele raspunderii juridice stabilesc si determina trasaturile definitorii ale acestora,ansamblul conditiilor si procedeelor juridice prin intermediul carora fiecare forma de raspundere juridical este capabila sa asigure,intr-un mod ce ii este specific,constrangerea de stat fata de acele persoane care,prin conduita lor ilicita,incalca ordinea de drept.

In sfera finantelor publice se manifesta aproape toate formele raspunderii juridice pe care le cunoaste sistemul romanesc de drept,urmand ca,in functie de norma de drept incalcata,de gravitatatea faptei,de calitatea subiectului,ori chiar de efectele produse sa fie antrenata,de catre organelle competente,oricare din formele cunoscute ale raspunderii juridice.

In sfera finantelor publice raspunderea penala poate fi angajata numai prin fapte ilicite,declarate de lege ca infractiune,adica acea categorie de fapte cu un pericol social superior oricaror altor fapte din sfera ilicitului juridic.Temeiul obiectiv al raspunderii penale este conduita ilicita caracterizata si definita prin lege ca infractiune.In consecinta,satisfacerea intereselor victimei,prejudiciata prin fapta infractionala nu abslova pe infractor de pedeapsa prevazuta de lege,intrucat sanctiunea penala constituie o masura de aparare sociala impotriva celor ce savarsesc fapte antisociale,avand ca obiectiv fundamental preventia generala si speciala.Pentru interventia raspunderii penale este suficient sa se produca o incalcare a dreptului obiectiv in conditiile in care legea stabileste consecintele penale pentru asemenea incalcari,nefiind necesar ca prin fapta infractionala sa se violeze concomitent si un drept subiectiv.Raspunderea penala se intemeiaza intotdeauna pe culpabilitatea autorului faptei ilicite,deci este subiectiva,limitandu-se la fapta efectiv comisa de persoana in cauza.

In sfera dreptului finantelor publice,raspunderea penala actioneaza cu precadere in materia evaziunii fiscale prin savarsirea de infractiuni sanctionate de legea speciala ca atare,dar si cu ocazia savarsirii altor fapte penale regelementate de Codul penal ca lege generala in materie,ori de altfe legi penale speciale.

Raspunderea patrimoniala pune in fata partea prejudiciata printr-un fapt ilicit pagubitor,cu cel ce a cauzat acest fapt,avand ca finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui prejudiciat prin fapta ilicita.Sanctiunea civila aplicabila celui ce a savarsit fapta ilicita pagubitoare,care poate fi atat persoana fizica,cat si juridical,se prezinta ca o obligatir la reparatiune.

Raspundera patrimoniala prezinta la randul sa mai multe forme concrete de exprimare,in general,cea mai importanta fiind raspunderea civila.

In sfera finantelor publice,raspunderea civila contractuala este imposibila,intrucat aceasta are ca izvor actul juridic bilateral,care conduce la egalitatea partilor in cadrul raportului de drept ce ia nastere.Aceasta egalitate,in cadrul raporturilor de drept al finantelor publice,nu exista intrucat,acestea fiin raporturi de drept public,subiectii de drept sunt situatii pe poziti de egalitate,respectiv in cazul nostru concret,pozitia subiectelor este de autoritate (in cazul subiectului specialaizat ce reprezinta statul sau unitatea administrativ-teritoriala si implicit interesul public cu privire la formarea si administrarea banului public),ori de inferioritate (in cazul celuilat subiect,ce poate fi,atat persoana fizica,cat si juridical,romana sau straina).

In concluzie,in sfera finantelor publice nu opereaza raspunderea civila contractuala,insa opereaza raspunderea civila delictuala,atat cea pentru fapta proprie,cat si cea pentru fapta altei persoane,respectiv raspunderea comitenutului pentru prepus.

Din sfera raspunderii patrimoniale mai face parte si aceea forma a raspunderii juridice care atrage raspunderea patrimoniala a organelor administrative pentru daunele cauzate persoanelor fizice si juridice prin actele lor de putere.

In sfera raporturilor de munca,faptele ilicite savarsite de cei avand calitatea de salariati,pot antrena raspunderea disciplinara a salariatului,ce ia nastere ca urmare a incalcarii de catre acesta a obligatiilor ce ii incumba in baza contractului de munca la care este parte.

Forma raspunderii juridice cu cea mai larga raspandire in materia financiar-fiscala este raspunderea administrativa si cu precadere raspunderea contraventionala,fara insa a neglija importanta si a celorlate forme de raspundere administrativa.Astfel,raspunderea administrativ-disciplinara si celelalte forme de raspundere administrativa prezinta si ele o mare importanta,atat prin frecventa cazurilor in care apar,cat si prin efectele juridice pe care le genereaza ca urmare a antrenarii lor.

Modalitatile de manifestare a raspunderii juridice in acest domeniu,fata de care societatea prezinta un interes deosebit avand vedere ca sunt relatii de formare,repartizare si utilizare a banului public au aspecte specifice determinate de particularitatile acestor relatii social economice.

Cap.II.Notiunea,istoricul si continutul evaziunii fiscale

Unele dintre cele mai grave incalcari ale normei juridice,sub aspectul pericolului social,se concretizeaza in savarsirea de acte si de fapte de evaziune fiscala avand un continut specific.

In vechiul act normativ abrogat evaziunea fiscala este definita astfel:”sustragerea prin orice mijloace,in intregime sau in parte,de la impunerea si de la plata impozitelor,taxelor si a altor sume datoratae bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare,de catre persoanele fizice si persoanele juridice,romane sau straine”.

Aceasta definiti a conceptului de evaziune fiscala are la baza gandirea marilor juristi roamani de la inceputul secolului,astfel,daca in perioada interbelica acest concept era considerat a fi un instrument modern de munca al specialistilor din sfera fiscalitatii,in perioada comunista,legislatia romaneasca nu a mai facut referire la evaziunea fiscala,limitandu-se la a reglementa sanctiuni,in cazul savarsirii de contraventii,abateri administrative,ori infractiuni cuprinse in sfera generala a raspunderii juridice si constrangerii de stat in domeniul veniturilor bugetare.