Exigențe ale integrării României în Uniunea Europeană - impactul aderării asupra economiei naționale

La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat memebru al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate acestea deriva din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţare până în prezent, la fel ca toate celelalte state membre ale Uniunii Europene.

I.Istoricul relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană

La 1 februarie 1993 România semnează Acordul European, prin care se instituie o asociere între România şi Comunităţile Europene, respectiv Statele Membre ale acestora. Acordul European intră în vigoare 2 ani mai târziu, la 1 februarie 1995. În iunie 1995 România depune cererea de aderare la Uniunea Europeană.

În iulie 1997 Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, care include Opinia asupra cererri de aderare a României la Uniunea Europeană, pentru ca în noiembrie 1998 să publice primul Raport de Ţară privind procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

România adoptă Planul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană în iunie 1999. Tot în 1999, la Helsinki, Consiliul European decide începerea negocierilor cu şase state, printre care şi România.

În cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale din februarie 2000, dedicată lansării Conferinţei Interguvernamentale, are loc deschiderea oficială a negocierilor de aderare a României.

La 13 noiembrie 2002 Comisia adoptă o "Foaie de parcurs" pentru România şi Bulgaria, la 20 noiembrie acelaşi an , Parlamentul European ia ăn considerare data de 1 ianuarie 2007 ca dată ţintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană.

Comisia Europeană prezintă ediţia revizuită a Parteneriatului de Aderare cu România pe 26 martie 2003.

Anul 2004 aduce prntru România confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, la Consiliul European de la Bruxelles din 17 decembrie, iar pe 13 aprilie 2005 primeşte undă verde pentru aderare din partea Parlamentului European. Drept urmare, la 25 aprilie 2005, în cadrul unei ceremonii oficiale, desfăşurate la Abaţia de Neumunster din Luxemburg, Preşedintele României, Traian Băsescu, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

România devine stat membru în 2007. Tratatul de aderare prevede că, în cazul în care există deficienţe grave în transpunerea în aplicare a acquis-ului comunitar în domeniile economic, piaţa internă şi respectiv, justiţie şi afaceri interne, pot fi adoptate măsuri de salvgardare într-un termen de până la 3 ani de la data aderării.Aderarea României a fost insoţită şi de o serie de măsuri de acompaniere specifice, instituite pentru a preveni sau pentru a remedia deficienţele în domeniile siguranţei alimentelor, fondurilor agricole, reformei sistemului judiciar şi luptei impotriva corupţiei. Pentru ultimele două componente a fost stabilit un mecanism de cooperare şi verificare cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului legislativ, administrativ şi judiciar şi de a remedia deficienţele grave în lupta împotriva corupţiei.

II. Criteriile de aderare

Pentru a intra în Uniunea Europeană, atât România cât şi celelalte state care au candidat, au trebuit să aplice aceleaşi reguli şi standarde pe care toate statele membre le aplică.

Criteriile, definite de Consiliul European la Copenhaga în iunie 1993 cuprind criterii politice, criterii economice şi capacitatea statelor candidate de a-şi asuma obligaţiile de stat membru.

II.1.Criteriul politic

România trebuia să dovedească stabilitatea instituţiilor lor care garantează democraţia şi domnia legii ( Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar, măsurile anticorupţie), drepturile omului şi protecţia minorităţilor ( drepturi civile şi politice, drepturile economice, sociale şi culturale, drepturile minorităţilor).

Este singurul criteriu care a trebuit îndeplinit înainte de începerea negocierilor de aderare. România a îndeplinit criteriul politic începând cu 1997, ceea ce a condus la hotărârea Consiliului European de la Helsinki (decembrie 1999) ca România să înceapă negocierile de aderare. Totuşi, a fost mereu criticată pentru larga răspândire a fenomenului de corupţie şi mereu mai avea de depus eforturi pentru combaterea corupţiei şi reformarea justiţiei. Raportul din 16 mai 2006 constată că în perioada 25 octombrie 2005 -16 mai 2006 România a înregistrat progrese importante în ceea ce priveşte implementarea reformei în justiţie. Capacitatea administrativă a tribunalelor a crescut constant. Cadrul legislativ al luptei împotriva corupţiei a fost consolidat şi este implementat. S-au înfiinţat structuri solide pentru a lupta împotriva corupţiei. Direcţia Naţională Anticorupţie lucrează eficient, iar numărul şi calitatea investigaţiilor în acuzaţiile de corupţie de nivel înalt a crescut semnificativ.