Finanțele întreprinderii - trezoreria întreprinderii

Capitolul 1 Trezoreria întreprinderii

1.1 Conţinutul trezoreriei întreprinderii

1.2 Previzionarea fluxurilor de trezorerie

1.3 Bugetul activităţii de trezorerie

1.4 Planul zilnic de încasare şi plăţi

1.5 Excendentul şi deficitul de trezorerie

1.1 Conţinutul trezoreriei întreprinderii

Trezoreria constituie un element esenţial al gestiunii pe termen scurt. Trezoreria poate fi utilizată fie pentru achiziţionarea echipamentelor indispensabile creşterii interne, fie pentru procurarea titlurilor de participaţie care vizează creşterea externă. Trezoreria constituie deci, gajul flexibilităţii întreprinderii.

Conceptul de trezorerie este unul dintre cele mai greu de definit în domeniul financiar. Astfel trezoreria poate fi definită din două puncte de vedere şi anume:

1 – ca ansamblul disponibilităţilor ce includ lichidităţile din:

▪ casierie, conturi de la bănci, acreditive, conturi alimentate special pentru carnete cec cu limită de sumă şi titluri de plasament.

2 – ca diferenţă între:

▪ nevoia de fond de rulment (NFR) şi fondul de rulment (FR).

▪ încasări şi credite bancare pe termen scurt.

Printre obiectivele trezoreriei, se pot menţiona următoarele:

▪ evitarea pierderilor zilnice de valoare, fapt care necesită o bună cunoaştere a condiţiilor de creditate impuse de bancă, a sistemelor de preţuri, tarife şi negociere.

▪ obţinerea de credite în condiţii de minimizare a costului capitalului de împrumut.

▪ utilizarea într-o manieră profitabilă a fondurilor, în sensul că trezorierul are sarcina obţinerii celui mai bun plasament al disponibilităţilor băneşti excedentare, în vederea degajării unui profit maxim.

Gestiunea de trezorerie ocazionează intervenţia simultană, atât a deciziei de finanţare, cât şi a celei de plasament.

Gestiunea trezoreriei acţionează în următoarele trei direcţii,componente

fundamentale şi anume:

l – accelerarea încasărilor şi reducerea fondurilor neutilizate existente în conturi bancare.

2 – alegerea mijloacelor de plată adaptate nevoilor întreprinderii.

3 – optimizarea trezoreriei.

Optimizarea trezoreriei presupune, ca întreprinderea să-şi organizeze într-o asemenea manieră relaţiile cu banca, încât să evite, pe cât posibil, deschiderea mai multor conturi în acelaşi timp.

Optimizarea trezoreriei se întemeiază pe trei principii:

1 – utilizarea corespunzătoare a creditelor, după ce în prealabil, au fost selectate cele mai ieftine şi mai flexibile.

2 – promovarea unor tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie.

3 – evitarea, pe cât posibil, a utilizării de conturi debitoare (care comportă anumite costuri) sau de conturi creditoare (care trebuie remunerate).

Sarcinile trezoreriei

Principalele sarcini ale trezoreriei constă în:

▪ prevederea şi asigurarea diferitelor fluxuri de intrare şi de ieşire în/din trezorerie.

▪ asigurarea lichidităţii întreprinderii.

▪ evaluarea diferitelor tipuri de plasamente şi plasarea excedentului de trezorerie.

▪ aprecierea, evaluarea diferitelor surse de finanţare pe termen scurt.

▪ stabililea bugetului trezoreriei şi planificarea trezoreriei.

1.2 Previzionarea fluxurile de trezorerie

Previzionarea fluxurile de trezorerie se referă ansamblul de operaţiuni efectuate de unitate care generează încasări şi plăţi.

Încasările reprezintă acele mişcări de resurse băneşti care reflectă fie

stingerea de creanţe faţă de clienţi.fie angajarea unor datorii faţă de terţi sau alte operaţiuni.

Structura încasărilor se împarte în două categorii:

1 – după sursa de provenienţă.

2 – în raport cu funcţia întreprinderii(investiţii,exploatare,finanţare).

După sursa de provenienţa, încasarile se impart în:

▪ încasări din vânzarea bunurilor.

▪ încasări din valorificarea către terţi a unor stocuri ce depăşesc nevoile reale.

▪ încasări din vânzarea unor terenuri sau a unor mijloace fixe.

▪ încasări din vânzarea unor noi acţiuni.

▪ încasări din dobânzi, chirii,comisioane,dividende etc.

În raport cu funcţia întreprinderii,incasările se impart în:

▪ încasări generate de activitatea de exploatare.

▪ încasări ocazionate de activitatea de investiţie.

▪ încasări izvorâte din operaţionalitatea funcţiei de finanţare.

Plăţile reflectă acele mişcări de resurse băneşti ,reprezentând numerar şi bani în cont,către mediul întreprinderii şi reprezintă operaţiuni referitoare la stingerea unor datorii ori alte operaţiuni care determină ieşiri de disponibilităţi băneşti.