Forme Internaționale de Decontare

1.FORME INTERNAŢIONALE DE DECONTARE

Relaţiile comerciale şi de plăţi cu străinătatea sunt rezultatul tranzacţiilor efectuate de către agenţii economici, în conformitate cu normele băncii centrale şi cu hotărârile guvernamentale.

Agenţii economici sunt obligaţi ca încă din faza de contractare să stabilească modalitatea de decontare externă şi să urmărească întocmirea documentelor, generate de termenii modalităţii de plată respective.

Documentele aferente import-exportului şi prestărilor de servicii se remit şi se primesc în şi din străinătate, în general prin banca la care agentul economic este titular de cont. Este interzisă expedierea, primirea şi schimbul direct de documente care reprezintă creanţe sau angajamente de plată faţă de parteneri externi.

Relaţiile internaţionale de plăţi, ca şi relaţiile comerciale care stau la baza lor, se desfăşoară pe baza unor acorduri statale şi opozabile părţilor semnatare sau în cadrul unor relaţii de drept privat, de regulă, contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri sau servicii. Indiferent de cadrul în care se desfăşoară relaţiile de plăţi (acorduri guvernamentale, aranjamente bancare, contracte comerciale) în devize liber convertibile, în practică se utilizează următoarele forme de decontare:

- acreditivul documentar;

- incassoul documentar;

- ordinul de plată;

- scrisoarea de garanţie bancară;

- alte forme de decontare.

Agenţii economici, la încheierea contracteleor comerciale, vor utiliza acele forme de decontare care să asigure o încasare în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate pentru străinătate, iar la import să prevină orice riscuri şi pierderi.

Dacă în contractele externe se prevede ca efectuarea plăţilor să se facă pe bază de incasso, agenţii economici vor expedia mărfurile pe adresa unei bănci corespondente sau a unei case de expediţie, astfel încât clienţii externi să nu poată intra în posesia acestora decât după ce au făcut dovada achitării lor.

Livrările de mărfuri, prestaţiile de servicii pentru care s-a prevăzut prin contractele externe plata pe bază de acreditive de documentare nu se vor efectua decât după deschiderea respectivului acreditiv, fiind interzisă depunerea documentelor la incasso.

Regulile şi uzanţele internaţionale privind acreditivele documentare ca şi Regulile uniforme pentru incasso-uri elaborate de Camera de Comerţ Internaţională de la Paris constituie, pentru sistemul bancar internaţional, baza juridică şi instrumentul tehnic ce asigură desfăşurarea decontărilor privind schimburile internaţionale.

2. ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Acreditivul aste cea mai răspândită modalitate de plată în relaţiile comerciale internaţionale, datorită gradului ridicat de certitudine pe care îl prezintă în privinţa încasării sale. Folosirea preferenţială a acreditivului documentar în schimburile de mărfuri internaţionale se explică prin perioada îndelungată de timp din momentul în care vânzătorul a expediat marfa şi până când cumpărătorul poate dispune de ea. Părţile contractante, nefiind în relaţii directe, sunt în imposibilitatea de a culege informaţii precise asupra probităţii şi solvabilităţii lor.

Riscurile care intervin în schimburile economice internaţionale privesc solvabilitatea importatorului, existenţa unor norme de drept comercial diferite şi posibilitatea ca unele guverne să ia hotărâri unilaterale în ceea ce priveşte relaţiile comerciale.

Prin utilizarea acreditivului documentar, importatorul-cumpărător are siguranţa că banca nu va efectua plata decât în cazul în care exportatorul a îndeplinit întocmai condiţiile (clauzele) stipulate la deschiderea acreditivului, iar pe de altă parte exportatorul-vânzător are certitudinea că va încasa contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate, dacă operaţiunea contractată este efectuată la termenele şi în condiţiile solicitate de importator.

Acreditivul documentar se erijează ca un mijloc de certitudine, de siguranţă, de control reciproc, ca o plată condiţionată de îndeplinirea anumitor obligaţii de către ambii parteneri.

În practica internaţională în materie de plăţi termenul acreditiv documentar sau credit documentar este utilizat pentru a desemna orice angajament de plată contra documente asumat de o bancă, indiferent cum este numit sau descris.

Termenul de acreditiv documentar se regăseşte numit:

- Letter of Credit, Documentary Credit, Commercial Letter of Credit, în engleză;

- Credit Documentaire, Acreditif Documentaire, Lettre de Credit Documentaire, în franceză;

- Akkreditiv, Handels Kreditbrief, în germană;

- Credito Documentario, Accreditivo, în italiană etc.

În limba română, prin uzanţă, s-a impus termenul de acreditiv documentar.

În relaţiile internaţionale, băncile comerciale româneşti folosesc termenul Credit Documentaire sau Letter of Credit în spiritul reglementărilor internaţionale.

Acreditivul documentar este o modalitate de plată prin care importatorul ordonă băncii sale să ţină la dispoziţie şi să plătească ulterior printr-o altă bancă (banca plătitoare) exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate şi pentru care acesta din urmă face dovada cu documente că le-a furnizat în condiţiile contractuale convenite sau în cadrul clauzelor stipulate cu prilejul deschiderii acreditivului.

Acreditivul este considerat o metodă de decontare prin care creditorul primeşte plata ce i se cuvine de la banca indicată în tranzacţie, în condiţiile şi la termenul stabilit de părţi. Acreditivul documentar nu este altceva decât un contract prin care o bancă se obligă să plătească preţul unei mărfi contra documentelor care o reprezintă, pe contul şi din ordinul unui cumpărător (importator). Acreditivul mai este considerat un angajament al unei bănci, acţionând din ordinul şi pentru contul cumpărătorului, de a plăti vânzătorului prin intermediul altei bănci o anumită sumă de bani, în condiţiile prezentării documentelor.