Funcțiile Banilor

1. Introducerea conceptului de moneda

Cuvântul moneda vine de la termenul latin moneta, derivat al verbului moneo care înseamna a avertiza.

Legatura dintre ideea de avertisment si cea monetara este pur accidentala si de natura istorica si provine de al faptul ca piesele monetare la Roma în anul 275 î.e.n. erau confectionate în templul zeitei Junona careia i se atribuiau capacitati de prezicere a evenimentelor.

Notiunea de moneda este extrem de complexa si dificil de definit si cuantificat, înregistrând o evolutie de la concret la abstract, ceea ce demonstreaza cele doua acceptiuni ale monedei: de marfa si de creanta.

Moneda constituie cel mai lichid active care poate fi schimbat direct si imediat cu altul. Ea este un bun indirect cu drept de creanta, un bun cu proprietati formale dar substantiale, recunoscute prin traditii de piata sau legi.

Moneda este o creanta fara scadenta, un instrument care transforma schimbul direct în schimb indirect iar cu cât activitatea economica se intesifica, cu atat moneda este mai solicitata.

În lucrarile de specialitate si în vorbirirea curenta, se utilizeaza atât notiunea de bani cât si cea de moneda. Privita în sens restrâns, moneda reprezinta asa cum aprecia C. Kiritescu: piesa de metal - aur, argint, cupru, etc. - care are forma de disc plat si serveste ca mijloc de circulatie, de plata si de tezaurizare.

Privita în acest sens, notiunea de moneda nu se indentifica cu cea de bani, relatia dintre cele doua fiind de incluziune.

În prezent termenul de moneda se foloseste mai ales în sensul sau larg fapt ce suprapune cele doua concepte. În sens larg termenul de moneda cuprinde si alte active cvasimonetare: acele active cu caracteristici apropiate de ale banilor (lichiditate mare, pot fi usor transformati în bani fara o pierdere substantiala de valoare), active financiare.

Definirea functionala a monedei, numita si tranzactionala realizeaza o descriere a acesteia prin prezentarea functiilor sale, oferind un raspuns la întrebarea: la ce foloseste moneda?.

2. Definirea functionala

Functiile monedei cunosc abordari diferite de la un autor la altul, unii prezentând trei functii, altii patru sau cinci. Indiferent de acceptiunea data monedei, moneda  marfa sau moneda - semn exista o apreciere generala potrivit careia ea îndeplineste mai multe functii.

O prezentare complexa a acestora este abordata în studiul realizat de Nicolae Dardac si Teodora Vâscu care prezinta 5 functii ale monedei:

" functia de standard sau etalon al valorii;

" functia de unitate de cont;

" functia de mijloc de schimb si de plata;

" functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare);

" functia de standard al platilor amânate.

3. Functia de standard sau etalon al valorii

Aceasta este cea mai importanta functie, întrucât permite exprimarea valorii bunurilor economice, în termeni monetari si efectuarea de comparatii între preturile diferitelor bunuri si servicii.

Schimbul dintre agentii economici presupune ca partenerii sa stabileasca cantitatile de bunuri considerate echivalente de catre cele doua parti. Într-un sistem de troc farî unitate de cont, exista tot atâtea preturi câte cupluri de bunuri schimbate. Preturile relative exprima raporturile de valori dintre doua bunuri. Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta.