Inflația și Echilibre Fundamentale ale Economiei României

Ca un proces prin excelenţă monetar, inflaţia are o istorie îndelungată. Aceasta s-a manifestat însă de a lungul secolelor, cu intensităţi inegale şi cu schimbări de sens.

Istoricii consemnează perioade când procesul s-a desfăşurat cu asemenea intensităţi şi efecte, încât a fost considerat, pe buna dreptate, "dezordinea dezordinilor din viaţa economica”. Astfel, în secolul a III-lea, când Imperiul Roman de Apus a traversat o gravă criză economică şi politică, creşterea inflaţionistă a preţurilor a fost nu numai considerabilă, dar şi dezordonată şi , deci, cu urmări paralizante asupra întregii economii europene. În secolul al XVI-lea, inflaţia a fost, de asemenea, foarte puternica, între anii 1400 1500 sporirea preţurilor fiind de 400%. Limitată în secolul al XIX-lea şi în prima parte a celui de al XX-lea, inflaţia a devenit, în perioada ultimilor 50 de ani, una dintre problemele majore cu care s-au confruntat şi se confrunta mai toate ţările. Evident, ritmurile, sensurile şi efectele acestui proces macroeconomic au fost asimetrice şi asincrone. Esenţialul este următorul : inflaţia a fost şi a rămas una dintre cele mai complexe şi mai controversate probleme contemporane.

Geneza şi natura inflaţiei contemporane

Termen extrem de larg folosit pretutindeni, inflaţia continuă să rămână insuficient de bine conturată. Procesul inflaţionist a apărut, este unanim acceptat acest punct de vedere, cu mult înainte ca ştiinţa economica să fi apărut, iar teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economica (economia politică). Fiind înainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflaţiei se poate face în corelaţie cu formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii.

Iniţial s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase, ea fiind cunoscută în prezent ca inflaţie monetaro bănească. Elementele definitorii ale acestei inflaţii sunt: separarea conţinutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de conţinutul lor real (mai mic); transformarea existenţei aur a monedei în aparenţă aur; aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine, fără valoare deplină; scăderea puterii de cumpărare a monedelor falsificate.

Inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur a fost cea de a doua formă istorică de inflaţie. În perioada formării economiei de piaţă în Europa, tinerele state au fost preocupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale târzii, haos ce a atins cote înalte în secolul al XVI-lea. S-a acţionat pentru sisteme băneşti stabile şi o circulaţie monetară sănătoasa (normala), acestea bazându-se pe etalonul aur. Când banii de hârtie înlocuiau realmente aurul monetar, mişcarea semnelor valorii oglindea legile circulaţiei banilor aur cu valoare deplină. De altfel, aceştia puteau fi convertiţi liber în aur. Corespunzător, cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau în circulaţie. În aceasta situaţie, inflaţia nu putea să apară, ea nu avea bază legală de desfăşurare.

Dar, relativ repede, canalele circulaţiei băneşti au început să se aglomereze. Într-o anumită perioadă, aceasta s-a datorat cantităţii de mărfuri aflate în circulaţie. Dacă banii de hârtie întreceau propria lor măsură (daca ei depăşeau cantitatea monedelor de aur cu aceeaşi denumire ce ar fi trebuit să circule), aceştia se discreditau în fata agenţilor economici. Scăderea puterii de cumpărare a banilor în circulaţie antrena creşterea preţurilor. Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor aflată în circulaţie o depăşea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur (cantitatea de aur ce era aşezata la bază unei unităţi băneşti ).

Prăbuşirea etalonului de aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în aur. Acum, existenta funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială. Ca urmare, în condiţiile când singurele elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în buna lor funcţionare, inflaţia poate să apară ca un proces ce "iese" din cadrul normalului monetar, ce pune în evidentă un excedent de bani. O asemenea inflaţie face obiectul acestui capitol, ea fund dec cea contemporana. Aceasta delimitare istorică nu înseamnă nicidecum ca sarcina noastră se simplifica foarte mult. Formele pe care le-a cunoscut inflaţia banilor neconvertibili în aur şi a celor neconvertibili în general au fost şi sunt destul de diferite în timp şi spaţiu. Acestea s-au diversificat şi mai mult pe seama realităţilor din ţările foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflaţiei rămâne actuală şi complexă.

Puncte de vedere variate cu privire la natura inflaţiei

Pe baza intereselor variate ale grupărilor socio-profesionale şi în limitele fireşti ale cunoaşterii şi reflectării unul proces atât de dinamic şi de complex, au fost elaborate şi circulă în literatura de specialitate numeroase puncte de vedere cu privire la natura însăşi a inflaţiei. Aprecierea de faţă va fi ilustrată doar cu câteva exemple.

Astfel, există autori care privesc inflaţia ca un proces general atemporal şi aspaţial. "Exista inflaţie remarca unul dintre autorii respectivi atunci când nivelul general al preţurilor este în creştere continuă, mai mult sau mai puţin rapidă" (Raymond Barre).