Inovația financiară și managementul riscului

Introducere

În societatea cotidiană, omenirea înregistrează transformări continue, ce se reflectă, în deosebi, asupra domeniilor ce impactează economia internațională. Pe fundalul transformărilor oportune, constatăm că s-a instituit o serie de factori tehnologici, care impulsionează evoluția, stabililind parametri calitativi, în vederea acceptării noului format de continuare și perfecționare a climatului de existență economică.

Competența de inovare, într-un cadru ce tinde spre niveluri înalte de dezvoltare, se datorează din perspectivă practică acelor tehnologii și produse deja existente sau în curs de instituire. În contextul determinat, în calitate de persoane fizice, constatăm că interesul pentru inovare se amplifică, ceea ce conduce la o creștere economică de durată. Inovarea se manifestă în societate sub forma modificărilor necesare, iar de cele mai ori chiar inevitabile, deoarece totalitatea strategiilor și ideilor concepute sunt în acord cu nevoile sociale, fie ele acute, fie ele actuale.

În sistemul financiar, inovația financiară se înțelege ca o oportunitate gestionată și valorificată în funcție de nevoile și de lipsurile identificate. Performanța inovației din sectorul financiar se bazează pe soluții propuse de personalul responsabil de aria de interes de la acest nivel, ceea ce ne arată nouă, utilizatorilor de servicii bancare, că avem acces la o multitudinea de avantaje de care să ne bucurăm în condiții favorabile și pe durată necondiționată, în cele mai multe situații.

Din perspectivă concretă, tehnologiile noi introduse în zona financiară privilegiază înregistrarea de progrese economice și, în același timp, se permite un cadru de diversificare a riscurilor( situațiile imediate cu care ne confruntăm după ce acceptăm utilizarea unui produs sau a unei tehnologii). Mai mult decât atât, schimbările din mediul financiar ne arată că prin inovație se urmărește dincolo de intersele primare( spre exemplu satisfacerea nevoilor clienților) și interesele persoanele, prin intermediul cărora inovația este un mijloc profitabil, respectiv o cale de a aduce profit mai mare unităților financiare.

Inovația financiară este așadar o provocare continuă cu care societățile bancare se confruntă, motiv pentru care pentru a aprofunda tematica abordată, în lucrare semestrială, voi urmări 2 perspective, prin care am în vedere, atât cadrul general al inovației financiare și al managemetului riscurilor, cât și efectele inovației finaciare asupra managemetului riscurilor.

Capitolul 1. Inovația financiară

Actualmente, în internaționalizarea sistemelelor financiare observăm că în comun se manifestăm interesul pentru dezvoltarea și aplicarea ideilor inovative care conduc la o dezvoltare nu doar cantitativă, ci mai ales la o dezvoltare calitativă, pentru care de foarte multe ori, nu avem încredere și speranță înspre testarea imediată a celor mai noi produse și servicii care ni se pun la disopoziție. În acest fel, gradul mai mare sau mai mic de inovație financiară, aferent societăților bancare, diferă de la o economie statală la alta deoarece pe fiecare piața financiară există discrepanțe pe de o parte în zona resurselor bănești, iar pe de altă parte în zona de personal tehnic, care să accelereze procesul inovativ. Un alt aspect cert, conform lucrărilor de specialitate, este acela că sistemul financiar contemporan desemnează instituții și piețe, între care se păstrează în permanență relații de colaborare pentru facilitarea introducerii în circuitul economic a activelor financiare într-o formă cât mai inovativă.

Totodată, identificăm că odată cu diversificarea inovației financiare se stabilesc legături cu managementul riscului. În acest sens, important este că activitatea de inovație financiară și activitatea de management al riscurilor se întrepătrund și, în condiții speciale, se pot intercondiționa.

1.1. Cadrul general de referință al inovației financiare

Din perspectivă conceptuală, inovația financiară reprezintă rezultatul invențiilor fincanciare pentru a se utiliza produse sau servicii de clienți într-o formă nouă sau într-o formă revizuită. Din perspectivă generală, de cele mai multe ori, în majoritatea țărilor dezvoltate, inovația financiară a fost descrisă de specialiști ca fiind un start fără precedent, iar în direcția nuanțată, s-a putut clarifica aspectul conform căruia pe piețile de negociere și-au făcut loc diverse reglementări și instrumente financiare, care mai târziu au produs schimbări în zona de concurență între societăți.

Sistemul de inovație financiară din perspectivă temporară a cunoscut diferite ritmuri de modificări și astfel încât, în prezent, în cele mai multe state, s-a ajuns în punctul în care nu doar se afirmă, ci se demonstrează că există exces de inovație financiară. Excesul de inovație finciară din sistemul analizat conduce la concurență între societățile financiare despre care se cunoaște că au în vedere aplicarea de politici care să le permită satisfacerea unui interes de tip dual, în ideea în care, în condiții de simultaneitate, sunt acoperite interesele ce provin de la clienți și interesele ce provin din interiorul băncilor. Mai mult decât atât, accentul în fundamentarea sistemul de inovație financiară, cade pe formele vaste de manifestare, printre care se pot aminti apariția unor piețe financiare, apariția unor intrumente financiare noi, apariția și acceptarea reglementărilor adecvate noilor piețe formate, etc.