Managementul - instituțiilor de credit

I. PRINCIPII GENERALE ALE MANAGEMENTULUI INSTITUTIILOR DE CREDIT

Specificul activitatii bancare si rolul acesteia in economia unei tari presupune un mod aparte de organizare, fiind, de altfel, domeniul cel mai reglementat.

Intr-o economie, bancile au dublu rol: cel de intermediere financiara in relatia economisire-investire, relatie decisiva pentru cresterea economica (bancile atrag resurse si le plaseaza in economie prin distribuirea de credite) si cel de mecanism de transmisie a politicii monetare. Din acest dublu rol se pot desprinde functiile bancii: acela de a colecta lichiditati, de a distribui credite si de a gestiona instrumentele de plata.Asadar, bilantul unei banci se constituie dintr-o lista formata din resursele bancii (pasivele) si destinatiile pe care sunt folosite aceste resurse (activele). Banca obtine resurse din imprumuturi si depozite atrase, resurse pe care le foloseste la distribuirea de credite si emiterea de titluri de valoare, ce constituie activele bancii.

Pasivele se compun din: depozite care permit proprietarului contului sa efectueze tranzactii cu cecuri, depozite in cadrul carora nu sunt permise tranzactiile, imprumuturi si capitalul bancii.

Prima categorie de depozite repzezinta sursa cea mai ieftina prin care o banca poate atrage resurse, deoarece deponentii sunt dispusi sa renunte la un anumit procent din dobanda pentru a beneficia de lichiditatea sporita a acestui activ, prin intermediul caruia pot incheia oricand tranzactii.

Cea de-a doua categorie de depozite bancare reprezinta sursa principala prin care o banca isi atrage resursele( in anul 2003, in SUA, aceste depozite reprezentand 56% din totatul pasivelor bancare).Proprietarii lor nu pot efectua tranzactii cu cecuri, insa dobanda primita este, de obicei, mai mare. Din aceasta categorie fac parte: conturile de economii si depozitele la termen. Conturile de economii sunt produse de economisire care ofera posibilitatea de a retrage sau depune numerar in orice moment, fiind constituite pe o perioada nedeterminata. Depozitele la termen au o maturitate fixata, de la cateva luni pana la 5 ani. Proprietarii acestor depozite care doresc sa efectueze retrageri de numerar inainte de maturitate vor suporta penalitati (pierderea dobanzii aferenta catorva luni).Din aceasta categorie face parte si certificateul de depozit, care reprezinta un inscris emis de banca, care atesta depunerea unei sume de bani. Pe baza acestei hartii, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa, cat si dobanda aferenta. Aceste certificate de depozit sunt negociabile si, la fel ca si actiunile, pot fi revandute pe o piata secundara, inainte de maturitate

Banca mai obtine fonduri si prin imprumutarea acestora de la Banca Centrala sau de la alte banci comerciale din sistem. Bancile se imprumuta, de obicei, „peste noapte” de la alte institutii financiare pentru a indeplini cerintele Bancii Centrale privind rezerva minima obligatorie. Aceste imprumuturi au devenit o modalitate din ce in ce mai folosita de a obtine fonduri, astfel ca, de la 2% cat detineau in totatul pasivelor bancare, in anul 1960, s-a ajuns la un procent de 28%.Capitalul bancii se masoara ca diferenta dintre active si pasive si reprezinta un instrument de amortizare a scaderilor bruste a valorii activelor, ce ar putea conduce banca la insolvabilitate.

Activele sunt percepute ca fiind rezultatul exploatarii resurselor bancii, impreuna cu dobanda aferenta acestei exploatari, care permite bancii sa realizeze profit. In categoria activelor includem: rezervele, numerarul in proces de colectare, depozite la alte banci din sistem, titluri de valoare, credite si alte active.

Rezervele unei banci sunt depozite la Banca Centrala.Ele nu aduc bancii dobanda, dar sunt constituite din doua motive: legislatia bancara in vigoare obliga bancile sa depoziteze la Banca Centrala asa-numita „rezerva minima obligatorie”, iar pe langa aceasta rezerva minima obligatorie, bancile mai pastreaza in contul deschis la Banca Centrala si rezervele excedentare, deoarece ele sunt cele mai lichide active si pot fi folosite la plata datoriilor, atunci cand deponentii decid sa retraga sumele depuse in conturi.Numerarul in proces de colectare reprezinta pentru banca o creanta asupra altei banci, data de detinerea unui cec ce a fost emis de cea din urma banca.

In general, bancile mici constituie depozite la alte banci mai mari, in schimbul unor servicii, cum ar fi: tranzactii de schimb valutar, colectarea cecurilor etc.

Rezervele, numerarul in proces de colectare si depozitele la alte banci sunt considerate elemente de numerar. Ele reprezinta numai 5% din valoarea totala a activelor, importanta lor diminuandu-se o data cu trecerea timpului ( de exemplu, in 1996 ele reprezentau 20% din totalul activelor).

Titlurile de valoare sunt o importanta sursa de venit a bancii, detinand in totalul activelor un procent de 25%. Titlurile guvernamentale emise pe termen scurt mai sunt numite si „rezerva secundara”, datorita lichiditatii ridicate a acestora.

Cea mai importanta componenta a activului unei banci este creditul, deoarece mai mult de jumatate din veniturile bancii sunt obtinute prin acordarea de credite, aceasta componenta detinand 64% din totalul activelor bancii. Creditele sunt caracterizate de un nivel scazut de lichiditate, fata de alte active, din cauza maturitatii indepartate a acestora.

In categoria „alte active” sunt incluse, in principal, imobilizarile corporale ale bancii(cladiri, computere si alte echipamente).