Modalități de practicare a ajutoarelor sociale și implicațiile acestora

I. Noțiuni introductive

Ajutoarele sociale au luat naștere ca o necesitate pe care populația o are și prin care statul sprijină și adoptă măsuri susținerea acelor cetățeni care și-au pierdut capacitatea de muncă din diverse cauze ca: boli, accidente, limită de vârstă, sau din cauza unor îmbolnăviri, refacerea și întărirea sănătății. Acestea sunt privite ca un sistem de ocrotire a cetățenilor încadrați în câmpul muncii sau care au făcut parte din câmpul muncii și a familiilor acestora. Ajutoarele sociale sunt un pilon al statelor, fie ele dezvoltate, în curs de dezvoltare sau slab dezvoltate, indiferent de regimul sau modul de guvernare a acestora. De-a lungul istoriei, indiferent de cauzele care au dus fie la creșterea numărului de persoane care aveau nevoie de protecție socială, fie de situația de pe piața muncii, statele au menținut gradul ridicat de implicare pentru a furniza serviciile sociale.

Serviciile sociale dintr-un stat reprezintă o parte importantă a securității sociale, prin care guvernarea își propune să echivaleze sau să compenseze lipsa sau imposibilitatea cetățenilor de a realiza un nivel al venitului suficient pentru un trai decent. Echivalarea are la bază oferirea de servicii sau chiar disponibil financiar pentru asigurarea minimului nivelului de trai. Aceste beneficii de care cetățenii dispun pot fi reprezentate de sistemul de pensii, ajutorul de șomaj, serviciile din domeniul sănătății sunt susținute de acele contribuții pe care populația activă le plătește către bugetul de stat sau în cazul pensiilor, sunt reprezentate de acele contribuții pe care cetățenii le-au direcționat către un anume fond.

Principala sursă de finanțare a acestor ajutoare sociale o reprezintă fondul bugetar al unui stat sau mai bine spus, bugetul public. În statele dezvoltate mai este practicată și ideea utilizării fondurilor private reprezentate de anumite companii de asigurări private, de instituții bancare, fonduri de pensii sau de sănătate. Pe lângă aceste surse de finanțare, ajutoarele sociale sunt susținute și de fonduri speciale ale bugetului de stat ca : Fondul Asigurărilor Sociale, Fondul privind indemnizația de șomaj. O altă posibilitate de finanțare este cea a sponsorizărilor sau a ajutoarelor externe venite fie de la organizații internaționale fie de la instituțiile Uniunii Europene.

Din cele enunțate mai sus, putem observa că serviciile sociale presupun colectarea resurselor financiare de la persoanele contribuabile și distribuirea acestora către acel grup de cetățeni expuși unui anumit risc sau care se confruntă cu un eveniment/situație de risc.

II. Sisteme de ajutor social

II.1. Pensiile

Acest tip de ajutor social reprezintă cea mai importantă formă de ocrotire a cetățenilor unui stat de către sistemul publice. Pentru accesarea acestui tip de ajutor, persoana în cauză este obligată, potrivit legii, să se adreseze Casei Teritoriale de Pensii din zona apropiată domiciliului, fie personal, fie prin mandatar. Potrivit legii în vigoare, fiecare persoană trebuie să depună o cerere la care să anexeze documentele justificative care să ateste vechimea în muncă.

Pentru a stabili cuantumul unei pensii, literatura de specialitate a făcut trimitere la câteva principii pe care guvernul trebuie să le îndeplinească în momentul în care adoptă un sistem de calcul al pensiilor. Aceste principii fac referire la: stabilirea unui raport între nivelul de pensie și nivelul salariului, echitate, solidaritate, fondurile care susțin plata pensiilor și care au la bază contribuțiile plătite de cetățenii activi, vechimea în muncă a fiecărui cetățean și stimularea creșterii acesteia, determinarea cuantumului pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă și limită de vârstă; unicitatea pensiei, pensiile până la un anumit prag să nu fie impozabile și de asemenea dreptul la pensie sa nu se prescrie.

Astfel principiul prin care se vorbește despre echitatea socială face referire la faptul că pensiile trebuie să fie calculate în funcție de nivelul contribuțiilor suportate de persoana respectivă pe parcursul activității profesionale și de asemenea, există anumite beneficii pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale sau în diferite domenii, activitatea lor fiind considerată mai toxică sau mai dificilă decât activitățile din alte domenii. Solidaritatea socială subliniază faptul că participanții sistemului public privind pensiile își respectă obligațiile și de asemenea beneficiază de drepturi prin care se previn, limitează sau înlătură orice risc social.