Cuprins
- Capitolul 1 POLITICA FINANCIARĂ – COMPONENTĂ A POLITICII GENERALE 3
- 1.1 Concepte privind politica şi principalele componente ale acesteia 3
- 1.2 Conţinutul şi componentele politicii financiare publice 5
- 1.3 Interdependenţe între componentele politicii economice şi financiare 17
- 1.4 Reflectarea politicilor economice în politicile financiare 24
- Capitolul 2 REFLECTAREA DOCTRINELOR ECONOMICE ÎN POLITICA FINANCIARĂ 35
- 2.1 Gândirea economică preclasică şi impactul acesteia asupra politicii financiare 36
- 2.2 Reflectarea doctrinelor de sorginte liberală în politica financiară 42
- 2.3 Reflectarea doctrinelor de sorginte keynesistă în politica financiară 59
- CAPITOLUL 3 COORDONATE ALE POLITICII FISCAL-BUGETARE 75
- 3.1 Coordonate şi instrumente ale politicii fiscale 76
- 3.1.1. Coordonate ale politicii de procurare a resurselor fiscale 77
- 3.1.2 Coordonate ale politicii cheltuielilor publice 78
- 3.1.3. Instrumente de realizare a politicii fiscale 88
- 3.2 Coordonatele politicii soldului bugetar 91
- CAPITOLUL 4 POLITICI FISCAL-BUGETARE DE AJUSTARE MACROECONOMICĂ (CU IMPACT AGREGAT) 96
- 4.1. Tipuri de politici fiscal-bugetare implicate în ajustarea macroeconomică 96
- 4.2. Politici fiscal-bugetare axate pe influenţarea cererii agregate 99
- 4.2.1. Suportul teoretic al ajustării macroeconomice prin politici fiscal-bugetare axate pe influenţarea cererii agregate 100
- 4.2.2. Politici fiscal-bugetare de stimulare a cererii 106
- 4.2.3. Politici fiscal-bugetare de reducere a cererii 110
- 4.2.4. Impactul politicilor fiscal-bugetare în raport cu soldul balanţei de plăţi externe 111
- 4.2.5. Eficienţa politicilor fiscal-bugetare axate pe influenţarea cererii 113
- 4.3 Politici fiscal-bugetare axate pe influenţarea ofertei 120
- 4.4. Ajustarea macroeconomică în condiţiile mix-ului de politici fiscal-bugetare şi monetare 122
- CAPITOLUL 5 POLITICI FISCALE DE AJUSTARE MACROECONOMICĂ CU ACŢIUNE SELECTIVĂ 126
- 5.1 Ajustarea macroeconomică prin politica impozitelor 126
- 5.1.1 Implicarea impozitelor în ajustarea externalităţilor 126
- 5.1.2. Implicarea impozitelor în ajustarea ofertei de muncă 128
- 5.1.3 Implicarea impozitelor în ajustarea economisirilor 130
- 5.1.4. Implicarea impozitelor în ajustarea investiţiilor 135
- 3.1.5 Implicarea impozitelor în ajustarea comerţului exterior 140
- 5.1.6 Implicarea impozitelor în realizarea altor obiective de politică economică 143
- 5.2 Ajustarea macroeconomică prin politica cheltuielilor publice 146
- 5.2.1. Implicarea cheltuielilor publice în ajustarea externalităţilor 146
- 5.2.2. Implicarea cheltuielilor publice în ajustarea ofertei de muncă 148
- 5.2.3. Implicarea cheltuielilor publice în ajustarea economisirilor 156
- 5.2.4. Implicarea cheltuielilor publice în ajustarea investiţiilor 157
- CAPITOLUL 6 POLITICA SOLDULUI BUGETAR ŞI IMPACTUL ACESTEIA 166
- 6.1 Politica excedentului bugetar şi IMPACTUL ACESTEIA 167
- 6.2 Politica deficitului bugetar şi impactul acesteia 171
- 6.2.1 Acceptarea şi limitele deficitului bugetar 171
- 6.2.2 Finanţarea nemonetară a deficitului bugetar şi implicaţiile sale 171
- BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 182
Extras din curs
CAPITOLUL 1
POLITICA FINANCIARĂ – COMPONENTĂ A POLITICII GENERALE
1.1 CONCEPTE PRIVIND POLITICA ŞI PRINCIPALELE COMPONENTE ALE ACESTEIA
Din punct de vedere etimologic, noţiunea de politică provine de la cuvintele greceşti
„politike”, ce semnifica „arta de a administra bine”1, şi „polis”, cu înţelesul de oraş, ca
formă de organizare politică. Or, caracteristică „polis”-ului grecesc era ideea
autodeterminării şi a independenţei economice, preluată ulterior de alţi teoreticieni ca
Platon (Statul) şi Aristotel (Politikia). După alţi autori2, politica desemnează o activitate, un
proces, arta guvernării, o decizie guvernamentală sau un studiu despre „cine, ce şi cum
obţine”.
Sub aspectul conţinutului conturat în timp, este de admis că „într-o accepţiune
foarte largă şi cu caracter generalizator noţiunea de politică exprimă ansamblul de
activităţi orientate spre dobândirea puterii şi păstrarea ei, în societate, de către grupări
politice constituite în baza unor interese şi idei comune” 3. Astfel, politica se concretizează
prin activităţile diferitelor grupuri sociale şi formaţiuni politice, care sunt exponentele unor
colectivităţi umane mai mari sau mai mici şi care promovează interesele acestora.
Asemenea activităţi presupun, la rândul lor, stabilirea obiectivelor ce se urmăresc a se
realiza în diferitele domenii ale vieţii economice şi sociale, precum şi alegerea mijloacelor
sau instrumentelor utilizabile pentru îndeplinirea acestora, conturându-se astfel conceptul
de politică generală a unei formaţiuni politice.
Din perspectiva abordată este cunoscut faptul că fiecare partid, mişcare sau
formaţiune politică îşi elaborează propriul său program electoral, în care se stabilesc liniile
directoare ale activităţii sale în vederea ajungerii la putere sau a păstrării şi consolidării
acesteia. Un asemenea program defineşte „obiectivele urmărite de partidul respectiv,
mijloacele şi metodele pe care înţelege să le folosească pentru atingerea acestora,
categoriile (grupurile) sociale cărora li se adresează şi interesele cărora le apără, poziţia
faţă de principalele probleme interne şi internaţionale ale momentului”4. Programele
electorale ale partidelor sunt aduse la cunoştinţa alegătorilor şi supuse dezbaterilor
publice, iar programul partidului victorios în alegeri devine program de guvernare, în urma
aprobării de către parlament, prin care este promovată politica adoptată de gruparea
aflată la putere.
Raportarea noţiunii de politică la activităţile specifice formaţiunilor politice pune în
prim plan ideea că politica este promovată de către autorităţile publice. Aceasta face ca „în
interpretarea expresiei de politică generală să se aibă în vedere, de regulă, doar sfera de
activitate a autorităţilor publice, considerând politica un apanaj al acestora”5.
În fapt, accepţiunile noţiunii de politică se pretează a fi (şi sunt prezente) nu numai
în sfera activităţilor de stat, cu caracter public (ale partidelor politice sau autorităţilor
publice), ci şi la nivel de întreprinderi, societăţi de capital, organisme şi organizaţii private
cu caracter economic, social, militar, cultural etc. În acelaşi timp, cu precădere în lumea
contemporană, politica generală poate avea şi caracter interstatal sau supranaţional, ca o
consecinţă a tendinţelor de integrare pe multiple paliere (naţional, regional) şi crearea
unor entităţi şi structuri administrative bazate pe interese comune. Se pot invoca aici atât
statele federale, dar şi uniunile interstatale, între care reprezentativă, prin gradul de
integrare, este Uniunea Europeană. Crearea acestor structuri a impus „concertarea
politicilor generale interne, în favoarea intereselor zonale, mai pregnante”6. Perioada
postbelică a marcat noi conotaţii pentru înţelesul expresiei politică generală, prin
includerea altor elemente de referinţă, ce decurg din globalizarea intereselor. Pe de o
parte, au fost create numeroase instituţii internaţionale (FMI, Banca Mondială, ONU) ce îşi
stabilesc obiective proprii şi promovează politici generale specifice, iar, pe de altă parte,
deschiderea economiilor naţionale la pieţele internaţionale şi creşterea puterii financiare a
unor mari companii au adăugat politicii promovate de aceste companii o dimensiune
transnaţională, la cea microeconomică firească sferei de activitate.
În literatura de specialitate însă, sintagma „politica generală” este utilizată, cel mai
adesea, cu sensul de „politică generală a statului”, care se regăseşte preponderent şi în
abordarea concretă a acţiunilor economice şi sociale.
O asemenea abordare este justificată numai dacă avem în vedere că, din
perspectivă istorică, în materializarea practică a conceptului de politică un rol important a
revenit autorităţilor publice, respectiv statului. În acest context, este relevantă concepţia
sistemică a lui Aristotel, conform căreia „cetatea”, ca obiect al politicii generale, reprezintă
de fapt statul, compus din familii7. Pe acelaşi plan se înscrie şi concepţia economistului
James Buchanan, care consideră că în societate organizarea politică se identifică cu statul şi
reprezintă „un set de reguli sau instituţii publice prin care fiinţele umane acţionează mai
degrabă colectiv, decât individual sau privat”8.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici Financiare Publice.pdf