Nivelul, dinamica și structura cheltuielilor publice pentru acțiuni social-culturale al României în perioada 2000-2006

INTRODUCERE

Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea de servicii în mod gratuit, cu plata redusă sau sub formă de transferuri băneşti (alocaţii bugetare, pensii, ajutoare, etc.).

Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale asigură educaţia şi instrucţia copiilor şi tinerilor, ridicarea calificării profesionale, asistenţă medicală, ridicarea nivelului cultural, artistic şi de civilizaţie al membrilor societăţii, asigură un sistem de protecţie.

Potrivit clasificatiei bugetare din Romania,din punct de vedere functional, cheltuielile pentru actiunile social-culturale se clasifica astfel:

1.Cheltuieli pentru invatamant;

2.Cheltuieli pentru cultura, religie si actiuni privind activitatea sportive;

3.Cheltuieli pentru sanatate;

4.Cheltuieli pentru asistenta sociala,alocatii,pensii,ajutoare si indemnizatii.

Invatamantul reprezinta de cele mai multe ori imaginea dezvoltarii unei societati, de aceea statul trebuie sa aiba grija pana in cel mai mic detaliu de buna desfasurare a acestuia prin acordarea sprijinului material sub toate formele ( infrastructura, materiale, fonduri etc)

Este foarte important ca prin campanii sustinute statul sa incerce sa stopeze fenomenul de analfabetizare sau de abandon scolar prin indreptarea atentiei catre acele « zone defavorizate », unde aceste fenomene iau amploare pentru gasirea unor solutii concrete care sa duca la rezultate pozitive.

Grija pentru cetatean se materializeaza in grija pentru starea sanatatii sale, de aceea statul prin organele sale abilitate trebuie sa asigure asistenta medicala cetatentilor sai, precum si sa previna si sa conserve starea de sanatate a acestora.

Cultura, in esenta vietii unui stat, are o importanta foarte mare pentru ca reprezinta latura oarecum “artistica” a acestuia, de aceea este foarte important sa i se aloce atentia necesara, dar sa fie totodata sustinuta din punct de vedere financiar, pentru ca pana la urma cultura poate fi considerata ca o valoare a statului acordata populatiei prin diferite forme (muzee, expozitii, monumente de cult si istorice etc).

Importanta abordarii acestui subiect « cheltuieli publice pentru actiuni socio-culturale» este una destul de insemnata, deoarece scoate in evidenta « relatia statului » vis-à-vis de cetateni prin prisma faptului, ca sectorul socio-cultural intra in contact direct cu populatia prin diferitele forme ale sale: fie ca vorbim de invatamant unde se pune accent pe o pregatire temeinica ce va da roade in viitor, sanatate unde integritatea sub toate formele sale este atent luata sub observatie sau cultura unde statul isi desavarseste valoarea sa, aratand si altora din maretia sa.

Motivul alegerii acestei teme este acela că, trăind intr-o tara in curs de dezvoltare este importanat sa stii cum stau lucrurile la nivelul cheltuielilor publice si, in fond, sa afli cum se prezinta cheltuielile bugetare la nivel socio-cultural, un domeniu ce este strans legat de viata oamenilor indiferent de tara, dar si care ar fi ponderea din PIB ce li se acorda acestor cheltuieli publice.

In Romania, cheltuielile pentru actiunile social-culturale sunt finantate atat prin intermediul fondurilor bugetare, al celor cu destinatie speciala, al contributiilor sociale suportate de persoane fizice si juridice, al intreprinderilor private, al populatiei, al institutiilor publice, al organizatiilor fara scop lucrativ, precum si prin intermediul creditelor extrene rambursabile si nerambursabile.

STADIUL CUNOASTERII

Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, atat in Europa, cat si in SUA a aparut o doctrina politica noua, sub denumirea de stat-providenta, ce presupune utilizarea sistemului de interventie pentru satisfacerea nevoilor sociale ale comunitatii.

Statul –providenta reprezinta o forma de organizare a societatii ce garanteaza membrilor un maxim de protective sociala si securitate economica pe baza redistribuirii impozitelor, taxelor si contributiilor sociale.

In cazul statului-providenta, exista o serie de metode si tehnici utilizate in urmatoarele directii:

- Garantarea unui venit minim

- Restrangerea ariei de instabilitate economica

- Cresterea calitatii vietii

Partea din Venitul National utilizata pentru acoperirea cheltuielilor social-culturale a evoluat in tarile dezvoltate astfel:

- Pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial=> 6-7%

- Perioada anilor 1950-1960 => 20-25%

- Perioada actuala => 30-50%

Structura cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale difera de la o tara la alta in functie de gradul de dezvoltare, astfel:

- In tarile dezvoltate, ponderea cea mai mare o au cheltuielile pentru securitate sociala.

- In tarile in curs de dezvoltare, cea mai mare pondere o au cheltuielile pentru invatamant si sanatate.

Cheltuielile publice pentru invatamant ocupa, in conditiile lumii de astazi, un rol esenţial în dezvoltarea de ansamblu a societăţii, deoarece aceasta categorie de cheltuieli reprezinta pentru orice societate o investitie importanta, pe termen mediu si lung, intr-un esential factor de productie, cel al fortei de munca.