Paradisurile Fiscale

1. Definiţie Paradis fiscal

Paradisurile fiscale sunt ţări sau teritorii in care persoanele fizice sau juridice stabilite aici

sunt supuse unui regim privilegiat, fie pentru că nu sunt impozabile, fie pentru ca plătesc

impozit pe venit sau pe beneficii mai puţin ridicat decât cel plătit in tara din care provin.

Paradisurile financiare sunt entităţi sociale, economice si politice create pentru a atrage

investiţiile.

Aceste tari se împart in cinci tipuri: se poate alege aici domiciliul fiscal, locul de instalare a

bazei de lucru, se poate trai aici, se pot câştiga bani sau se poate obţine cetăţenia. In

prezent exista aproximativ 70 de paradisuri fiscale.

2. Avantajele oferite de paradisurile fiscale

a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice: impozitarea nula sau

scăzută.

b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:

− in anumite tari, beneficiile sunt impozitate in anul imediat următor realizării lor,

impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor naţionale si străine. Acest fapt

permite întreprinderilor care au filiale in străinătate sa întârzie impozitarea care este

subordonata repatrierii beneficiilor.

− aceste tari sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete, mărci si

procedee de fabricaţie, care constituie bunuri incorporate.

− folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea si punerea in circulaţie a

documentelor comerciale justificând respectarea reglementarilor comerciale;

− investiţiile realizate nu mai antrenează impozite plus-valori in cazul cedării lor;

− conturile in monede convertibile si secretul bancar pot uşura obligaţiile gestionarilor

in perioada de fluctuaţie a monedelor si a impozitelor pe dobânzi;

− înfiinţarea unei filiale intr-o asemenea tara permite o mai mare supleţe si o discreţie

mărita in gestiune;

− o filiala înfiinţată intr-o asemenea tara poate fi utilizata de o întreprindere ca punct de

cumpărare pentru propriile sale mărfuri, care vor fi revândute uzinelor din

străinătate, profitându-se de remizele obţinute fără a pierde beneficiul vânzării;

− înfiinţarea unei filiale intr-un paradis fiscal permite cumpărarea de material la preţul

pieţei locale, fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile.

− firmele multinaţionale interesate sa devina propriul lor asigurator, înfiinţează

companii de asigurări captive, datorita costurilor ridicate ale asigurărilor, precum si

datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activităţile lor.

3. Sisteme de impozitare

In funcţie de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi clasificate in trei

categorii:

− tari in care veniturile realizate in străinătate sunt scutite total de impozitul pe profit.

In aceasta situaţie se plăteşte o taxa anuala fixa. De exemplu Insulele Virgine, Belize etc.

− tari in care baza de impozitare nu este profitul realizat ci valoarea capitalului social.

De exemplu Stiftungul din Liechtenstein datorează un impozit egal cu 0,1% din valoarea

capitalului social, dar nu mai puţin de 1000 de franci elveţieni.

− tari in care se impune un venit fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizează

acest sistem este Cipru, unde firmele offshore plătesc un impozit de 4,25% din

profitul realizat.

4. Compania offshore

Offshore - societate la limita - desemnează o companie care nu desfăşoară activitate

comerciala in tara in care a fost înmatriculata, ceea ce înseamnă ca nu realizează venituri

din tara de rezidenta. Teoretic, companii offshore se pot înregistra in orice tara din lume,

dar nu peste tot se pot obţine si avantaje fiscale.

Companiile offshore pot fi folosite in foarte multe domenii: domeniul bancar, imobiliar,

transport maritim, asigurări, proprietate intelectuala, investiţii, finanţe, servicii, comerţ, etc.

Cele mai des folosite forme de societăţi offshore sunt:

− Compania nerezidenta (non-rezident)

− Internaţional Business Company (I.B.C.)

− Companiile exceptate (exempt)

− L.L.C. (Limited Liability Company)

− Trustul

a) avantajele companiilor offshore:

Fiscalitatea redusa. In toate paradisurile fiscale regimul uşor de impozitare al companiilor

offshore este garantat prin lege. Fiscalitatea este zero sau aproape zero. Profitul

acumulat de companiile offshore se impozitează in statul de rezidenta, iar aceste state fie

nu aplica nici un impozit pe profitul obţinut, fie acest impozit este foarte mic (max. 5%).

Birocraţie scăzuta. Companiile offshore sunt scutite de obligaţia de a tine contabilitatea,

registrele comerciale si nu sunt obligate la prezentarea bilanţului contabil.

Anonimitate. Datele de identificare ale acţionarilor si ale administratorilor nu sunt publice.

Protecţia patrimoniului. Legea garantează dreptul de dispoziţie absoluta a acţionarului

asupra întregului patrimoniu al companiei. Profitul companiei offshore poate fi utilizat

oricând după voinţa beneficiarului firmei.

Infrastructura bine dezvoltata. Paradisurile fiscale oferă servicii perfecte de

telecomunicaţii, sistem bancar bine dezvoltat si stabil.