Piața de capital din România prin prisma activelor financiare care se tranzacționează pe bursa de valori București și piața RASDAQ

I. PIAŢA DE CAPITAL

I.1. Concept şi trăsături

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către agenţi economici sau către orice entităţi publice şi private solicitatoare de fonduri.

Existenţa pieţei de capital este determinată de cererea de capital pentru necesităţi curente de trezorerie şi pentru investiţii şi, totodată este condiţionată de un proces real de economisire ca fundament al ofertei de capital.

Piaţa de capital leagă emitenţii hârtiilor de valoare cu investitorii individuali şi instituţionali prin intermediul brokerilor, dealerilor şi al societăţilor de intermediere a tranzacţiilor cu valori mobiliare.

Aşadar, piaţa funcţionează ca un mecanism de legătură între cei la nivelul cărora se manifestă un surplus de capital (investitorii) şi cei care au nevoie de capital (emitenţii).

Fluxurile de capital dintre emitenţi şi investitori sunt puse în evidenţă de emisiunea şi tranzacţionarea unor instrumente specifice, respectiv, valori mobiliare.

În literatura de specialitate s-au structurat două concepţii referitoare la piaţa de capital: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental-europeană, de origine franceză. În concepţia anglo-saxonă, piaţa de capital împreună cu piaţa monetară formează piaţa financiară. În acest caz piaţa de capital este sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare şi asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. Piaţa monetară realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt.

În concepţia continental-europeană, piaţa de capital are o structură complexă care cuprinde: piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară.

Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi mediu, fiind reprezentată de piaţa interbancară şi de cea a titlurilor de creanţă negociabile.

Piaţa ipotecară este specifică finanţării construcţiilor de locuinţe, pe care acţionează organisme ce acordă împrumuturi sub forma creditului imobiliar, case de refinanţare a fondurilor băncilor creditoare şi băncile ipotecare.

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de

capitaluri. Piaţa financiară este cea pe care se cumpără şi se vând active financiare, fără a fi schimbată natura lor.

Practica din România pune în evidenţă opţiunea pentru concepţia anglo-saxonă, potrivit căreia piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare. Astfel, piaţa de capital reprezintă ansamblul mijloacelor de comunicaţie care permite emisiunea şi negocierea valorilor mobiliare de către intermediari (persoane abilitate) la un preţ stabilit unilateral numit valoare nominală şi respective în funcţie de cerere şi ofertă.

Din definiţie se constată că primul element care permite identificarea pieţei este natura activului. Un activ real, de exemplu produsele industriale, face obiectul pieţei schimburilor comerciale. Un activ financiar, de exemplu cambia, face obiectul pieţei financiare. Deci, toate activele financiare sunt tranzacţionate pe piaţa financiară.

Piaţa permite vânzătorilor şi cumpărătorilor să se informeze reciproc despre natura activelor (reale, financiare) existente şi preţurile cerute sau oferite pentru perfectarea unei tranzacţii.

Piaţa de capital prezintă următoarele trăsături:

- este o piaţă deschisă deoarece plasamentul este efectuat în marea masă a investitorilor, iar tranzacţiile cu valori mobiliare au caracter public;

- produsele pieţei sunt instrumente pe termen mediu şi lung. Pe piaţa de capital banii sunt investiţi pe o perioada mai mare de un an, în timp ce pe piaţa monetară sunt utilizaţi pe termen scurt;

- valorile mobiliare, ca produse ale pieţei, se caracterizează prin negociabilitate şi transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la altul, oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricând, la un preţ specific condiţiilor pieţei, sau care rezultă din negociere;

- tranzacţionarea valorilor mobiliare nu este directă, ci intermediată. Intermediarii au un rol important în ceea ce priveşte punerea în contact a emitenţilor cu investitorii.

Piaţa financiară reprezintă ansamblul mijloacelor de comunicaţii care facilitează vânzarea - cumpărarea activelor financiare la preţuri formate în funcţie de cerere - ofertă şi influenţa unor factori economici, financiari, monetari, psihologici şi tehnici.

Elementele pieţei de capital sunt:

• obiectul este reprezentat de valorile mobiliare sinonim cu titlurile financiare de pe piaţa de capital anglo-saxona;

• operatorii sunt intermediari persoane juridice (societăţi de valori mobiliare în România), persoane fizice – agenţi de valori mobiliare, agenţi de bursă salariaţi ai intermediarilor respectiv bursa de valori,

• specialiştii (creatori de piaţă) şi pe unele pieţe toate cele trei categorii de salariaţi în calitate de liberi profesionişti;

• operaţiunile care înşiruite logic formează un ansamblu numit tranzacţie, plasament;

• locul de desfăşurare este format din mijloace de comunicaţii între operaţiuni (piaţa interdealeri), între aceştia din urmă şi o instituţie numită bursa de valori.