Planul național de dezvoltare rurală

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 3

1. Axa I 3

2. Axa II 6

3. Axa III 7

4. Axa IV 9

Alocări financiare PNDR 10

Situaţia proiectelor depuse PNDR la data 06.12.2012 11

Concluzii 13

Bibliografie

Listă imagini:

Figura 1. Obiectivele Axei I 3

Figura 2. Obiectivele Axei II 6

Figura 3. Obiectivele Axei III 8

Figura 4. Obiectivele Axei IV 10

Figura 5. Alocări financiare PNDR 11

Figura 6. Situaţia proiectelor depuse 12

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) este un program de măsuri, elaborat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), împreună cu Comunitatea Europeană, măsuri care să ajute la dezvoltarea agriculturii din România. Aceste măsuri au ca drept scop dezvoltarea şi eficienticizarea agriculturii şi, mai cu seamă, trecerea de la o agricultură fărâmiţată, nerentabilă, la o agricultură modernă. Prin PNDR se urmăreşte atragerea de fonduri europene, fonduri care să ajute la relansarea agriculturii.

Aceste măsuri din cadrul PNDR, vizează toate domeniile de activitate din mediul rural, excepţie făcând achizitionarea de animale şi terenuri. Măsurile din cadrul PNDR sunt împărţite în 4 priorităţi de finanţare, priorităţi ce poartă denumirea de AXE. În continuare, se va prezenta fiecare axă în parte.

1. Axa I

Măsurile sprijinite prin Axa 1 vizează creşterea competitivităţii sectoarelor agroalimentar şi forestier din România. Legătura dintre obiectivele strategice ale Axei 1 din PNS şi măsurile care vor trebui cofinanţate prin PNDR este ilustrată în imaginea de mai jos.

Sursa: www.pndr.ro

Sub aspect financiar, cea mai importantă prioritate, din acestă axă, o reprezintă, obiectivul strategic nr 2 din PNS, îmbunătăţirea competitivităţii exploataţiilor comerciale şi de semi-subzistenţă şi a asociaţiilor acestora în paralel cu respectarea principiilor de dezvoltare durabilă.

Această componentă este abordată în PNDR atât prin măsuri de investiţii (modernizarea exploataţiilor agricole, îmbunatăţirea şi dezvoltarea infrastructurii), cât şi prin care nu presupun investiţii (instalarea tinerilor fermieri, sprijinirea exploataţiilor de semi-subzistenţă).

Prin Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole”, acţiunile de modernizare a exploataţiilor nu vor viza numai sprijin pentru agricultorii individuali, ci vor viza şi asociaţiile acestora, pentru a încuraja dezvoltarea economiei de scară, în paralel cu utilizarea eficientă a resurselor de capital limitate, a fondurilor europene şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, prin adoptarea unei mentalităţi de întrajutorare în rândul fermierilor. Asemenea acţiuni îi vor ajuta să profite de oportunitatea dezvoltării pieţei interne şi externe europene prin aducerea sectorului neperformant la potenţialul său real, prin modernizare şi restructurare.

Investiţiile în infrastructura agricolă şi modernizarea exploataţiilor sunt necesare pentru a creşte nivelul de competitivitate, a îndeplini standardele comunitare şi a atenua gradul de vulnerabilitate în faţa ameninţărilor externe de tipul modificărilor climatice.

Măsura referitoare la instalarea tinerilor fermieri merită o atenţie deosebită. Această măsură este necesară pentru a rezolva problema transferului de terenuri dintre generaţii, în cadrul segmentului exploataţiilor de 6-40 UDE (unitatea de dimensiune economică). Această problemă decurge din faptul că numărul agricultorilor tineri sau de vârstă medie este de doar 12.000 (din care 4.000 au vârsta de până în 40 de ani) şi aceştia nu ar putea utiliza terenurile care vor fi transferate, de la agricultorii mai în vârstă şi care vor fi încurajaţi să renunţe la practicarea agriculturii. Fără un număr suficient de agricultori tineri, există un risc semnificativ, ca terenurile să fie abandonate, folosite neproductiv sau ca aceştia, să achiziţioneze exploataţii care să le depăşească posibilităţile de administrare sau realizarea de investiţi. Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va viza forţa de muncă deja activă în agricultură, cum sunt lucrătorii agricoli din exploataţiile agricole familiale, fermele de semisubzistenţă de peste 6 UDE, exploataţiile agricole care fac parte dintr-o formă asociativă.