Politici și facilitați de finanțare

Fondul Monetar International exercita un interes constant in lumea economiei, a finantelor si a dezvoltarii. Universitarii studiaza rolul sau in istoria Sistemului Monetar International, guvernele se intereseaza de contributia la marile probleme monetariste si financiare internationale ale momentului, presa urmareste deciziile pe care le ia si observatiile pe care le formuleaza referitor la tarile puternice, iar conducatorii tarilor in curs de dezvoltare examineaza ajutorul financiar pe care il pot primi, precum si politica propusa.

Fondul Monetar International este o organizatie internatională care are 185 de tari membre, infiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri inalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balantei de plati.

FMI nu este o agentie de intrajutorare sau o banca de dezvoltare. Imprumuta pentru a-si ajuta membrii sa se descurce cu probleme la balanta de plati sau pentru a reface cresterea economica sustinuta. Spre deosebire de imprumuturile agentiilor de intrajutorare, fondurile FMI nu sunt alocate pentru activitati sau proiecte particulare. Acordarea imprumuturilor FMI sunt conditionate de anumite politici: tara împrumutata trebuie sa adopte politici pentru a corecta balanta platilor. Astfel, aceste conditii asigura ca tara respectiva nu va amana deciziile grele, sau nu va acumula in continuare datorii si va putea sa devina puternica si astfel va putea restitui creditul.

Tara imprumutata si FMI trebuie sa se inteleaga in privinta politicilor economice ce sunt necesare. FMI aloca fondurile in transe legate de nevoile tarii respective in politicile economice adoptate.

Intre 2000-2001 FMI s-a axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fara a interveni in politica tarii respective.

Imprumuturile FMI sunt temporare. In functie de facilitati, imprumuturile pot fi pe perioade de sase luni sau de maxim patru ani. Perioada de rambursare este intre 3 ¼ ani si 5 ani pentru imprumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri stand-by) sau 4 ½ ani si 10 ani pentru imprumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri extinse), dar in noiembrie 2000, Consiliul Executiv a fost de acord sa introduca perspectiva unor durate de rambursare mai mici: intre 2 ¼ si 4 ani pentru acorduri stand-by si intre 4 ½ si 7 ani pentru acorduri extinse.

FMI asteapta ca imprumutatii sai sa dea prioritate rambursarii imprumuturilor sale. Tara imprumutata trebuie sa ramburseze banii la data stabilita pentru ca fondul sa poata imprumuta si alte tari care au nevoie de fonduri.

In majoritatea cazurilor, cand FMI aproba acordarea imprumuturilor, inseamna ca tara respectiva se afla pe drumul cel bun in politica economica si astfel sunt incurajati investitorii straini sa investeasca in tara respectiva.

Tipologia politicilor si a facilitatilor de finantare

Mecanismele obisnuite sau tragerile normale

Facilitati speciale de finantare.

Mecanismele obisnuite sau tragerile normale

a) Politica transei de rezerva

Aceste trageri asupra resurselor in devize ale Fondului sunt supuse unor reguli stricte, deoarece maresc depozitul FMI in monede “slabe” si reduc rezerva devizelor “forte” disponibile. Pentru a evita ca depozitele in devize forte sa nu se epuizeze, tragerile sunt supuse unor conditii din ce in ce mai stricte.

Initial se stabileste o transa de credit de care pot beneficia statele membre, corespunzatoare cu 25% din cota de participare, care poate fi obtinuta in orice moment, in mod automat si fara conditii, fiind cunoscuta sub denumirea de transa de rezerva.

In cadrul transei de rezerva se pot efectua trageri destinate acoperirii deficitului balantei de plati, care nu sunt conditionate de implementarea unor politici economice.

b) Politica transelor de credit

Tragerile normale se efectuau in patru transe de credit care reprezinta fiecare 25% din cota de participare. Dreptul total de tragere a tarilor membre asupra FMI se situeaza la 125% din cota subscrisa, prima transa de 25% reprezentand transa de rezerva, iar restul de 100% se imparte in patru transe succesive de credit ce se acorda in fiecare an, fiind cunoscute si sub denumirea de transe de credit superioare.

Pentru transele de credit superioare se cerea un acord de confirmare, denumit acord stand-by, bazat pe politici de stabilizare acoperind o perioada de unul sau doi ani. Transele de credit se acordau pe masura elaborarii si aplicarii unor programe de reajustare economica. Programul de ajustare economica poate sa includa masuri de stimulare a productiei, devalorizarea monetara pentru a spori competitivitatea produselor la export, descurajarea importurilor, liberalizarea schimburilor comerciale, reducerea deficitului bugetar, reducerea subventiilor, etc.

Tragerile au loc trimestrial, fiind supuse revizuirii periodice a respectarii programelor si utilizarii creditelor convenite. Aceste criterii se refera la politica de credit, politica bugetara, restrictiile comerciale si de plati, imprumuturile externe si la nivelul rezervelor.

Termenul de rambursare este stabilit in functie de posibilitatile de echilibrare a balantei de plati, dar de regula, nu depaseste cinci ani. Asupra imprumuturilor acordate Fondul percepe un comision bancar de 0,5 % aplicat o singura data asupra sumelor date si o dobanda ce variaza intre 1 si 5% pe an, in functie de marimea creditului si de perioada contractata.

In masura in care expertii FMI constata ca programele si masurile prevazute nu se realizeaza de tarile respective, se intrerupe acordarea transei urmatoare sau se acorda dupa examinarea impactului masurilor din programul de ajustare economica asupra echilibrului valutar. Tragerile in transe nu se mai utilizeaza in ultimii ani.