Prețurile de Transfer în Reglementarea OCDE și a Legislației Române

1. Introducere

Noţiunea de „preţuri de transfer” provine din Statele Unite ale Americii (sec.XIX –XX) reprezentând o parte justă de impozit. Această noţiune s-a dezvoltat din cauza impozitării diferite, în sensul că statele percepeau impozitele stabilite la nivel local (diferite în cuantum de la stat la stat) iar statul federal percepea impozitul unic stabilit.

Companiile de cale ferată au fost primele care s-au lovit de preţurile de transfer şi anume:

- plăteau impozitul federal din veniturile realizate pe teritoriul diferitelor state;

- plăteau impozite datorate statelor diferenţiat în funcţie de numărul de staţii pe care le aveau pe teritoriul statelor.

Problema apărută a fost aceea că pe teritoriul statului Arizona nu există nici o staţie de cale ferată a companiilor respective, acest stat neprimind nici un impozit pentru tranzitul pe calea ferată.

Ulterior s-a reglementat aşa numitul „preţ de transfer”, astfel ca fiecare stat să primească impozitul aferent profiturilor realizate pe teritoriul fiecăruia.

În condiţiile actuale de globalizare, cei mai importanţi actori în economia mondială au devenit companiile multinaţionale, comerţul între persoanele afiliate a ajuns să reprezinte circa 60% din comerţul mondial. De aceea şi tratarea de transfer este deosebit de importantă.

La nivelul Europei Centrale şi de Sud-Est, prima ţară care a adoptat legislaţia privind preţurile de transfer a fost Polonia (1997), apoi Ungaria, Cehia, Lituania, Slovenia, Letonia, Rusia şi, în cele din urmă şi România.

Preţurile de transfer sunt acele preţuri practicate în tranzacţiile dintre firmele membre ale aceluiaţi grup sau cu acţionari comuni numite companii afiliate. Se consideră că două companii sunt afiliate dacă una din ele deţine la cealaltă minim 25% din titlurile de participare sau drepturile de vot sau chiar controlul acesteia.

Aceste preţuri sunt reglementate legal pentru ca aceste tipuri de companii să nu încerce să transfere profiturile în ţările cu fiscalitate mai scăzută, pentru a diminua valoarea impozitului pe profit.

2. Importanţa preţurilor de transfer

În contextul actual al internaţionalizării afacerilor, în care mai mult de două treimi din comerţul mondial cu bunuri şi servicii se desfăşoară între companii ale aceluiaşi grup, preţurile de transfer reprezintă cea mai recentă provocare.

Preţurile de transfer au devenit un subiect din ce în ce mai de interes pentru multinaţionalele cu activitate lucrativă în România. Politica preţurilor tranzacţiilor intragrup poate avea efecte importante asupra costurilor fiscale (penalităţi, dubla impunere), precum şi asupra profitabilităţii şi avantajului competitiv al companiilor de orice marime care au activitate internaţională.

Preţurile de transfer sunt acele preţuri practicate în tranzacţiile intra-grup şi, în mod normal, ar trebui să reflecte valoarea de piaţa a bunurilor sau serviciilor tranzacţionate, adică să se desfăşoare sub aceleaşi auspicii ca şi tranzacţiile între persoane independente. Şi totuşi, de multe ori, preţurile practicate între persoane afiliate se abat de la principiul valorii de piaţa , folosirea unor astfel de preţuri oferindu-le posibilitatea de a-şi realoca profiturile sau pierderile conform obiectivelor urmărite la nivel central, cu impact direct asupra poziţiei fiscale din fiecare ţară. Pe de altă parte, autorităţile fiscale sunt interesate de impozitarea veniturilor reale obţinute de entităţile locale din tranzacţiile cu persoanele lor afiliate, autorităţile având dreptul de efectua ajustări atunci când preţurile practicate în tranzacţiile intra-grup nu reflectă principiul valorii de piaţă.

În ultimii ani, legislaţia românească în domeniul preţurilor de transfer a cunoscut o dezvoltare permanentă, fiind în prezent aliniată la normele Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE) în domeniul preţurilor de transfer şi la standardele Uniunii Europene (UE) în ceea ce priveşte cerinţele de documentaţie. Recent, a fost aprobat conţinutul dosarului de preţuri de transfer care trebuie întocmit de către contribuabilii români care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate. Este interesant de notat ca dosarul trebuie sa conţină, printre altele, informaţii despre tranzacţiile dintre toate persoanele afiliate din cadrul UE, chiar dacă contribuabilul român nu este o parte directă.