Sistemul Fiscal al Sloveniei

Administraţia fiscală a Republicii Slovenia este un organism afiliat Ministerului de Finanţe si este format din Inspectoratul Fiscal General (General Taxa Office), 15 oficii fiscale, stabilite pentru diferite regiuni, şi Inspectoratul Fiscal Specializat. Administraţia fiscală a Republicii Slovenia este condusa de directorul-General, care de asemenea este şeful Inspectoratului Fiscal General.

Inspectoratul Fiscal Specializat (Oficiul fiscal al afacerilor de mari dimensiuni) îndeplineşte sarcinile fiscale pentru: bănci, companii de asigurări, companii care organizează permanent jocuri de noroc, companii , bursele de valori, companii de brokeraj, societăţi de investiţii, companii de management, companiile de pensii şi de valori mobiliare. Administraţia fiscală a Republicii Slovenia colectează toate taxele, cu excepţia taxelor vamale, accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată a importurilor, care sunt colectate de către Administraţia vamală.

Sistemului fiscal a Sloveniei constă din trei categorii principale de impozite: i) impozite directe pe venit; ii) impozite directe pe proprietate; şi iii) impozitele indirecte.

Din IMPOZITELE DIRECTE PE VENIT fac parte:

a) Impozitul pe venitul corporativ

Impozitul pe venitul corporativ este perceput de la companiile private la o rată de 23% pentru anul 2007 (pentru anul 2008 rata impozitului pe profit corporativ va fi de 22%, pentru anul 2009 a - 21% şi pentru anul 2010 şi mai tîrziu, rata impozitului pe profit este stabilit la 20%), iar pentru societăţile stabilite în zonele economice speciale se aplică o rată redusă dar nu mai puţin de 10% şi o rată de 0% pentru fonduri de investiţii, fondurile de pensii şi societăţile de asigurare pentru planurile de pensii, în anumite condiţii. Nerezidenţii sunt supuşi impozitului pe venitul corporativ, în măsura în care venitul îşi are sursa în Slovenia. Un stimulent pentru investiţii este reprezentat de o deducere de la baza de impozitare cu 20% din suma investită în activităţi interne de cercetare şi dezvoltare. Suma de deducere suplimentară poate să crescă de la 30% sau 40%, în funcţie de schema de ajutor regional. Există, de asemenea, alte stimulente fiscale, în anumite condiţii, pentru entităţile care oferă locul de muncă pentru stagiarii sau pentru persoanele cu handicap, ajutoare şi donaţii voluntare pentru pensie suplimentară de asigurare.

b) Impozit pe venitul persoanelor fizice

Există şase categorii de venituri a persoanelor fizice:

Venituri salariale, venituri din afaceri, venituri din agricultură şi silvicultură,venituri din redevenţe şi venituri de închiriere, venituri din capital (dobânzi, dividende şi de capital câştigurile) şi alte venituri.

Prima categorie de venituri include venituri de la ocuparea forţei de muncă (adică, salariile, inclusiv beneficiile, pensii, venituri obţinute în baza unui contract de muncă temporar sau pentru realizarea de servicii, şi alte venituri din activitati dependente).

Cea de-a doua categorie, venituri din afaceri, se referă la veniturile obţinute de către o persoană care independent, efectuează o activitate, cum ar fi antreprenoriatul, activitate agricole, activităţi profesionale sau alte activităţi independente. Profitul este determinat prin deducerea cheltuielilor din venituri pentru un anumit an calendaristic.

Cea de-a treia categorie de venit se referă la venituri din agricultură şi silvicultură, şi anume, venituri bazate pe utilizarea de terenuri agricole şi forestiere. Baza de impozitare se stabileşte în funcţie de nivelul de estimare a veniturilor, care include, de asemenea, alte venituri din agricole şi forestiere, precum şi alte subvenţii de venit de la ajutoarele de stat. Subvenţiile sunt, în principiu, tratate ca venituri impozabile. Pentru agricultură şi silvicultură nivelul estimativ de venit este, în general, stabilit de cadastru.

Cea de-a patra categorie se referă la venituri de închiriere şi de venituri din redevenţe. Baza impozabilă a acestui tip de venit este, în general, redusă cu cheltuielile efective. Deducerile dmisibile din venit sunt determinate de cheltuieli de întreţinere (adică cheltuielile suportate pentru păstrarea o proprietate în bună stare de funcţionare). Baza impozabilă pentru redevenţe (de exemplu venituri din transferul drepturilor de proprietate - dreptul de autor, invenţii, mărci comerciale şi de inovaţii tehnice, planuri, formule, etc.) se calculeaza prin deducerea unui standard în suma de 10% din venituri.

Dividende, dobânzi şi câştigurile de capital sunt impozitate la o rată fixă. Taxa pentru dividende şi dobânzi este de 20% . Cota de impozitare a castigurilor de capital pentru depinde de perioada de exploataţie: 20% pentru o perioadă de exploataţie de până la 5 ani, 15% pentru o perioada de exploatație de la 5 la 10 ani, 10% pentru o perioada de la exploataţie la 10 la 15 ani, 5%, pentru o perioadă de exploataţie de la 15 la 20 ani şi 0% pentru o perioada de timp mai mare de 20 de ani.

Cea de-a şasea categorie, alte venituri, include venituri ce nu sunt incluse în primele cinci categorii de venit (de exemplu premii, cadouri, anumite burse, etc.)

c) Contribuţiile de asigurări sociale

Angajatorilor şi angajatii platesc obligatoriu contribuţiile la asigurările sociale. Angajatori reţin aceste contribuţii din salariile şi le achită împreună cu contribuţiile datorate de ei, în fiecare lună. Sistemul asigurărilor sociale se aplică obligatoriu la întreaga populaţie. Exista patru scheme de asigurare a securităţii sociale:

i) pensii de invaliditate şi de asigurare;

ii) de asigurări de sănătate;

iii) şomaj; şi

iv) în concediu de maternitate.