Supravegherea Sistemului Financiar în UE

1.Introducere

Sistemul european de supraveghere financiară (SESF) a fost creat ca sistem decentralizat și multistratificat de autorități micro și macroprudențiale pentru a asigura supravegherea financiară armonizată și coerentă în UE. Acest sistem de supraveghere suferă în prezent schimbări majore ca urmare a realizării uniunii bancare.

Raportul de Larosière, publicat în 2009, a recomandat crearea unui Sistem european de supraveghere financiară (SESF) ca rețea descentralizată. Aceasta a dus, în final, la crearea unui sistem de supraveghere micro și macroprudențială constând din autoritățile naționale și europene de supraveghere. Pilonul microprudențial la nivel european este format din Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), care colaborează în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere (AES). Supravegherea macroprudențială este realizată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS). Autoritățile naționale de supraveghere competente ale statelor membre respective fac parte, de asemenea, din SESF. Obiectivele SESF includ dezvoltarea unei culturi comune de supraveghere și formarea unei piețe financiare unice europene. Reglementările ce stau la baza SESF sunt în prezent revizuite. Ca parte procedurii legislative, Parlamentul a adoptat la 11 martie 2014 o rezoluție referitoare la revizuirea SESF, cu recomandări detaliate pentru Comisie. Uniunea bancară va modifica și ea forma cadrului european de supraveghere.

2.Cadrul juridic al SESF

2.1Supravegherea și legislația microprudențială

În Uniunea Europeană, supravegherea microprudențială, adică supravegherea instituțiilor individuale, se caracterizează printr-un sistem multistratificat de autorități. Diversele niveluri pot fi separate în funcție de domeniul supravegherii și al legislației sectoriale (bănci, asigurări și piețele de valori mobiliare) și nivelul supravegherii și al reglementării (europene și naționale). Pentru a se asigura consecvența și coerența între diferitele niveluri, au fost create diverse organisme și instrumente de coordonare. În plus, trebuie asigurată coordonarea instituțiilor la nivel internațional.

Autoritățile europene de supraveghere (AES)

La nivel european, autoritățile europene de supraveghere sunt responsabile pentru supravegherea microprudențială, în schimb supravegherea de zi cu zi se realizează la nivel național. ABE, EIOPA și ESMA sunt organisme ale Uniunii cu personalitate juridică proprie, care sunt reprezentate de președinții lor; ele sunt independente și acționează numai în interesul Uniunii în ansamblul său.

a.Autoritatea Bancară Europeană (ABE)

Sediul ABE este la Londra. Domeniul său de responsabilitate cuprinde instituțiile de credit, conglomeratele financiare, societățile de investiții și instituțiile de plată. Regulamentul de instituire atribuie ABE numeroase sarcini: acestea includ asigurarea unei reglementări și supravegheri solide, eficiente și consecvente, contribuirea la stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar, prevenirea arbitrajului de reglementare, asigurarea unui grad corespunzător de supraveghere, protecția consumatorilor, consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii și reglementarea adecvată a supravegherii instituțiilor de credit. ABE contribuie la elaborarea unor norme unice prin standarde tehnice de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare, care sunt adoptate de Comisie (sub formă de acte delegate și acte de punere în aplicare). Emite orientări și recomandări și are anumite competențe în ceea ce privește încălcările legislației Uniunii de către autoritățile naționale de supraveghere. Organismele de conducere ale ABE sunt Consiliul de supraveghere (organismul decizional principal, compus din președinte, șeful autorității de supraveghere competente din fiecare stat membru și un reprezentant din partea Comisiei, BCE, CERS și alte două AEA), Consiliul de administrație, un președinte, un director executiv și Consiliul de apel.

b.Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA)

Sediul EIOPA este la Frankfurt pe Main. Organizarea sa este similară cu cea a ABE, dar domeniul său de răspundere se concentrează asupra întreprinderilor de asigurări.

c.Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)

Sediul ESMA este la Paris. Organizarea sa este similară cu cea a celorlalte AES, dar domeniul său de răspundere se concentrează asupra piețelor de valori mobiliare și a instituțiilor participante. În UE, ESMA este unica instituție responsabilă cu înregistrarea și supravegherea agențiilor de rating de credit.

Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere

Comitetul comun este responsabil pentru coordonarea globală și transsectorială, cu scopul de a asigura coerența supravegherii transsectoriale. După cum s-a prevăzut în regulamentele privind AES, aceasta include următoarele domenii: conglomeratele financiare, organismele de contabilitate și de audit, analizele microprudențiale ale evoluțiilor transsectoriale, riscurile și vulnerabilitățile care pun în pericol stabilitatea financiară, produsele de investiții cu amănuntul, măsurile de combatere a spălării banilor, schimbul de informații între CERS și AES și dezvoltarea de relații între aceste instituții. Comitetul comun este responsabil pentru soluționarea litigiilor transsectoriale între autoritățile ce participă la SESF.