Surse de Finanțare a Investițiilor

INTRODUCERE

Investiţiile joacă un rol important în economia unei ţări, ele reprezentînd suportul material al dezvoltării economico-sociale a unei ţări. Prin ele se asigură sporirea capitalului fix, creşterea randamentului tehnic şi economic al celor existente dar şi crearea de noi locuri de muncă. În acest context investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă. În orice domeniu economic, social-cultural investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. În mod logic, la nivelul economiei naţionale, dezvoltarea aparatului de producţie şi lărgirea suportului material al activităţilor social-culturale sunt în dependenţă directă de fondurile de investiţii pe care societatea îşi permite să le aloce într-o anumită perioadă.

Dar creşterea economică nu este în funcţie numai de volumul investiţiilor. Ea este şi urmarea modului în care fondurile băneşti disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei în care aceste fonduri sunt eşalonate în timp, a felului cum sunt gestionate. Ultimul deceniu a marcat o creştere deosebită a fluxurilor de investiţii străine, astfel încât acestea au devenit una din componentele principale al

circuitului economic mondial.

In acest context, tragerea investiţiilor străine devine o componenta importanta a politicii economice a tuturor statelor, cele mai avansate in acest domeniu fiind chiar tarile dezvoltate.

Nici o economie, fie agrară, fie industrială, postindustrială sau informaţională, nu poate pretinde la dezvoltare, dacă nu este susţinută financiar. Investiţiile, în modul cel mai direct, sînt tratate drept reper şi promotor al dezvoltării economice contemporane.

CAPITOLUL 1. Sursele de finantare interna şi externa a investiţiilor în R.MOLDOVA

1.1. Finantarea din venituri personale

In aceasta situatie, banii necesari pentru finantarea afacerii provin din economiile personale ale intreprinzatorului, a eventualilor parteneri, rude si/sau actionari. Capitalul este denumit capital de risc, deoarece aceste fonduri pot fi pierdute in caz de esec al afacerii.

Avantajul principal al acestui mod de finantare il constituie faptul ca fondurile utilizate nu trebuie rambursate, participantii la formarea capitalului recuperandu-si investitiile din beneficiile firmei. Dar, dezavantajul cel mai important este ca investitorii trebuie consultati la luarea deciziilor, reducandu-se astfel gradul de independenta al intreprinzatorului.

- Investitia intreprinzatorului

Este cea mai frecvent utilizata sursa de finantare, fiind influentata de originalitatea si eficienta ideii, economiile disponibile, natura si valoarea bunurilor sale personale ce pot deveni active ale firmei sau care pot fi ipotecate pentru obtinerea unui imprumut. Indiferent de forma de proprietate adoptata, proprietarul trebuie sa furnizeze cel putin jumatate din capitalul initial necesar datorita faptului ca un investitor nu va putea fi convins sa investeasca daca vede ca proprietarul nu participa cu fonduri substantiale la afacere, iar un intreprinzator putin angajat financiar nu prezinta garantia unei suficiente motivari pentru a lupta pentru succesul afacerii. Mai mult, cu cat va fi mai mare investitia intreprinzatorului, cu atat mai mare va fi si puterea sa de a controla afacerea si tot cu atat vor fi mai mari drepturile sale.

- Investitiile partenerilor (asociatilor)

Sunt o sursa de finantare a unei afaceri, cu motivatia fie a idei comune de la care porneste afacerea, fie necesitatea asigurarii unui capital de pornire suficient. In functie de marimea fondurilor investite si de drepturile si responsabilitatile lor, partenerii pot fi parteneri generali (cu raspundere solidara si nelimitata fata de creditorii firmei) si parteneri cu raspundere limitata, care raspund numai pana la nivelul contributiei lor.

- Investitiile prietenilor si ale rudelor

Este printre cele mai utilizate surse de finantare pentru intreprinderile mici si mijlocii, bazata pe legaturi interpersonale speciale. Dar implica o serie de probleme specifice cum ar fi: posibilitatea aparitiei de interventii si interferente nedorite in problemele operationale ale firmei, politica afacerii etc., din partea rudelor care au investit; sau posibilitatea deteriorarii relatiilor cu rudele care au investit in afacere in cazul in care firma esueaza, in conditiile in care intreprinzatorul nu a fost corect in ceea ce priveste prezentarea riscurilor.