Taxa pe valoare adăugată

1.Generalitati privind fiscalitatea intreprinderii

Impozitele si taxele, subventiile si alocatiile bugetare de fonduri, imprumuturile de stat si celelalte cheltuieli guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vietii economice si sociale.

Prin intermediul lor se acumuleaza si repartizeaza resursele financiare la dispozitia statului. Totodata, ele se delimiteaza si ca instrumente de gestiune macroeconomica si de asigurare a echilibrului general economic.

Impozitele si taxele sunt instituite prin legi, acestea nu pot lipsi ca elemente de baza la definirea celor trei notiuni in domeniul fiscal.

Impozitele si taxele reprezinta veniturile bugetului de stat care provine de la persoanele juridice si fizice in momentul incasarii lor, impozitele si taxele sunt utilizate in vederea efectuarii cheltuielilor publice pentru utilizarea functiilor si sarcinilor puterii si institutiilor sale.

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele si taxele stabilite prin lege se grupeaza in doua mari categorii:

- venituri curente;

- venituri din capital;

Veniturile curente se grupeaza in:

- venituri fiscale;

- venituri nefiscale;

Veniturile fiscale au doua componente:

- venituri din impozite directe

- venituri din impozite indirecte.

Impozitele si taxele prezinta anumite elemente comune precizate chiar de actele normative care le instituie. Aceste elemente sunt date de:

- baza de calcul: de regula obiectul impozitului reprezinta si baza de calcul, dar exista si unele exceptii. Spre exemplu, în cazul impozitului pe cladiri, obiectul de calcul il reprezinta cladirea, iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune;

- subiectul impozitului identificat prin persoana fizica sau juridica ce detine sau realizeaza venitul pe profit; platitorul impozitului de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Exista si unele exceptii: in cazul impozitului pe salarii, subiectul este salariatul, iar platitorul este unitatea la care salariatul realizeaza venitul;

- cota: serveste bazei de calcul al impozitului, prin care se determina suma de plata. Ea poate fi fixa sau procentuala. La randul ei cota procentuala poate fi proportionala si progresiva. Cota fixa este exprimata sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau la o parte din aceasta. De exemplu: taxa pentru folosirea terenurilor in alte scopuri decat pentru productia agricola sau silvica se stabileste în cote fixe pe km2 sau m2. Cotele procentuale proportionale raman neschimbate în raport cu baza de calcul TVA- ul este egal cu 19%, iar cotele procentuale se caracterizează prin aceea că se modifica in functie de marimea bazei de calcul. De exemplu: în cazul impozitului pe salarii, cota prognozata se diferentiaza pe transe.

- termenul de plata: intervalul de timp in care se plateste impozitul; el este prevazut de legislatie. Facilitatile acordate la plata sunt reglementate de calculul legal si apar sub forma de scutiri, reduceri, bonificatii, amanari, esalonari. Drepturile platitorilor de impozite.

- compensarea: atunci cand la o scadenta a platit o suma mai mare, decat cea normala, platitorul are dreptul să compenseze suma platita in plus cu o parte sau integral din sumele ce trebuie platite la scadenta urmatoare;

- dreptul la restituire: atunci cand nu este posibila compensarea;

- dreptul la contestatie: atunci cand platitorul se considera nedreptatit in urma controlului;

Obligatiile platitorului sunt stabilite prin lege si precizeaza calcularea si varsarea la termen a impozitelor; organizarea evidentei impozitelor si taxelor din care rezulta cu exactitate, baza de calcul, suma de plata, modul cum s-au facut la buget platile, prin calculul extracontabil. Nota contabila cu obligatiile de plata catre bugetul public national va fi evidentiata în contabilitate.

Impozitele si taxele pe care le percepe statul de la persoanele juridice sunt urmatoarele (Impozite si taxe):

1. Impozitul pe profit sau venit (în functie de statutul persoanei juridice)

2. Taxa pe valoare adaugată sau TVA (în functie de statutul persoanei juridice)

3. Accize pe tutun, bauturi alcoolice, combustibil, cafea, etc.

4. Impozite si taxe locale

5. Contributii sociale obligatorii

2. Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata(TVA) este un impozit indirect bazat pe criteriul deductibilitatii. Din punct de vedere economic valoarea adaugata este un indicator care permite masurarea valorii nou create de intreprindere în urma activitatii sale. Valoarea adaugata poate fi definita ca diferenta intre valoarea bunurilor si serviciilor produse de intreprindere si a bunurilor utilizate pentru realizarea lor - numite consumuri intermediare.

Conform reglementarilor specifice TVA, calculul taxei pe valoarea adaugata este echivalent cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile din acelasi stadiu al circuitului economic, excluzandu-se productia stocata. Mecanismul TVA poate fi pus in evidenta, astfel: