Uniunea Europeană

INTRODUCERE

Uniunea Europeană(UE) este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul. UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial.Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi în nenumărate domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, până la politica de mediu De mai bine de jumătate de secol, continentul european se bucură de pace, stabilitate şi prosperitate. Populaţia sa trăieşte la standarde ridicate şi beneficiază de o monedă europeană comună. Au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre ale UE, cetăţenii pot circula liber pe aproape tot continentul şi le este mult mai uşor să trăiască şi să muncească în UE. Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Cu alte cuvinte, toate acţiunile pe care le întreprinde se bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, de comun acord, în mod voluntar şi democratic. Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic şi stabilesc obiectivele UE în domeniile sale de activitate. Unul dintre obiectivele principale este promovarea drepturilor omului, pe plan intern şi mondial. Demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului sunt valorile intrinsece ale UE. Din 2009, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale reuneşte toate aceste drepturi într-un singur act. Instituţiile UE sunt obligate să le respecte, la fel şi guvernele statelor membre atunci cînd aplică legislaţia europeană. Piaţa unică este principalul motor economic al UE, facilitînd libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor. Un alt obiectiv-cheie este dezvoltarea acestei resurse majore, pentru a le permite europenilor să se bucure din plin de avantajele pieţei unice. Pe măsură ce se extinde, UE doreşte ca instituţiile europene să fie mai transparente şi mai democratice. Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleşi prin vot direct, a fost învestit cu noi prerogative, iar parlamentele naţionale joacă acum un rol mai important, participînd la procesul decizional alături de instituţiile europene. De asemenea, cetăţenii europeni dispun de mai multe mijloace de a participa la viaţa politică europeană.

CAPITOLUL1. Necesitatea apariţiei şi evoluţia UE

Apariţia comunităţilor europene nu a avut loc deodată, în urma unei singure întîlniri politice la nivel înalt sau ca urmare a demersurilor unei singure personalităţi marcante a vieţii sociale de la jumătatea secolului trecut. Ideea Europei unite şi necesitatea unei strînse colaborări între statele din această zonă a lumii s-a conturat prin numeroase evenimente şi situaţii care au arătat că europenii ar putea avea un destin comun mai bun decît fiecare dintre ei separat, priviţi ca naţiuni independente şi total autonome. 1945 – 1959 O Europă paşnică - începuturile cooperării Ideea crearii unei Europe unite datează de secole, însa abia dupa cel de-al doilea război mondial s-au format premisele necesare demararii unui proces de integrare europeana. Cele doua razboaie mondiale a dus la renaşterea pacifismului şi conştientizarea pericolului naţionalismului agresiv. Un alt motiv care a stat la baza procesului de integrare europeană a fost dorinţa statelor Europei Occidentale de a-şi restabili pozitiile economice afectate de război. In plus, o necesitate vitală pentru statele care au suferit înfringere (în primul rînd Germania, imparţită în citeva zone de ocupaţie) a devenit restabilirea propriilor poziţii politice şi a autorităţii pe plan internaţional. Consolidarea forţelor statelor europene era vazută şi drept un pas important în opunerea influenţei crescînde a Uniunii Sovietice asupra Europei Occidentale. Bazele procesului de integrare europeana - care a dus la apariţia actualei structuri a Uniunii Europene - au fost puse în 1950 de catre Jean Monnet, pe atunci şef al Organizaţiei Naţionale a Planificării din Franţa şi Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei. Jean Monnet a propus ca producţia de carbune şi oţel a Franţei şi Germaniei să fie administrată de un organism comun. Ideea a fost preluată de Robert Schuman, care a mers mai departe şi a propus crearea unei comunităţi de interese paşnice dintre Franţa şi Germania, deschisă şi altor state europene. Astfel se dorea eliminarea rivalităţilor existente între Franţa şi Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului şi Saar-ului, unificarea eforturilor de reconstrucţie a statelor europene, a caror economie fusese puternic afectată de cel de-al doilea război mondial, şi crearea condiţiilor care ar duce la evitarea pe viitor a războaielor în Europa. Planul propus de Robert Schuman, ulterior denumit "Planul Schuman", viza "plasarea producţiei germane si franceze de carbune şi oţel în mîinile unei autorităţi supreme comune de supraveghere (Autoritate Supremă) la care se pot alătura alte state europene".