Extras din referat
În concepţia populară noţiunea de deşert echivalează cu căldură foarte mare, nisip, secetă şi lipsa vegetaţiei şi faunei. Este adevărat că toare deşerturile sunt uscate, dar nu în toate temperatura aerului este foarte ridicată tot timpul. În toate deşerturile este frig noaptea dar în cele temperate temperaturile aerului sunt scăzute şi iarna (deşerturile polare sunt reci mereu). Solurile pot fi formate predominant din nisip, pietriş sau stânci. Clima din deşertuirle situate în zona rece este asemănătoare cu cea a stepelor învecinate, dar ceva mai severă. Precipitaţiile sunt foarte scăzute, dar printre cauzele aridităţii se nmără, evaporarea şi transpiraţia în cantităţi sporite.
Vegetaţia în deşerturile şi semideşerturile temperate este foarte săracă. În zonele mai puţin aride vegetaţia se constituie în special din plante ierboase, arbuşti, tufişuri şi din loc în loc copaci. În deşerturile adevărate arbuştii şi tufişurile sunt răspândite pe scară mai mare, iar solul este predominant salin. Munţii înalţi fac să apară condensul în masele umede de aer formându-se ploi şi chiar zăpezi. Apare aici un fenomen ce constă în producerea unor zone situate după aceşti versanţi, unde ploaia nu mai ajunge, formându-se astfel deşerturile temperate.
În interiorul continentului Euro-Asia se întâlnesc deşerturi şi semideşerturi temperate ca: deşertul Karakum,
Takla Makan, Gobi, Ordos, etc.. Aceste deşerturi ocupă Nordul marelui lanţ muntos ce se întinde din Caucaz la Vest, prin Iran şi Afganistan până în munţii Hymalaya la Est. În America de Nord întâlnim deşerturi şi semideşerturi răcoroase cum ar fi platoul Columbiei, deşerturile Marelui Bazin etc. înconjurate de munţii Sierra Nevada, munţii Cascadelor şi de muţii Stâncoşi.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Deserturi.doc