Despăduririle din Himalaya

Considerata mult timp ca o resursa inepuizabila, padurea se dovedeste, rapid, a fi prea rara si degradata pentru a asigura toate produsele necesare omului sau solicitate de acesta, precum si toate serviciile ecologice necesare unei planete sanatoase.

În ultimii 10 000 de ani, mantia forestiera a planetei s-a strâmtat cu o treime prin defrisarile ce faceau loc terenurilor arabile, pasunilor sau asezarilor omenesti. Desi aceasta evolutie continua, padurile tropicale diminuîndu-se anual cu circa 17 milioane de hectare de teren, cererea fata de bogatia ei principala - lemnul - este mare si într-o permanenta crestere, între timp, devine, însa, clara necesitatea de a conserva padurile, prin recunoasterea rolului determinant în conservarea conditiilor climaterice, stabilizarea terenurilor si a resurselor de apa, sau în asigurarea diversitatii biologice.

Extinderea suprafetelor împadurite la nivel regional

În Europa padurile acopera aproape 45% din suprafata, ceea ce reprezinta 27% din suprafata împadurita a Terrei. Suprafata împadurita este în crestere, în special în tarile vestice, prin plantatii. In România suprafata padurilor este de peste 6,6 milioane hectare, ceea ce reprezinta 28% din suprafata tarii.

În mod aparent, toate padurile originale ale Europei au disparut si sînt înlocuite de plantatii intensiv exploatate si care contin un numar foarte redus de specii, în Statele Unite, cu exceptia Alaskai, mai putin de 5% din padurile originale au ramas intacte. Teritorii vaste, nedefrisate înca, au rezistat numai în regiunile nordice ale Canadei si ale Rusiei, iar aceasta numai din cauza departarilor foarte mari, care faceau ca aceste terenuri sa fie neinteresante pentru o exploatare pe scara larga sau pentru crearea de asezari omenesti.

Africa detine 17% din suprafata împadurita a globului (650 milioane hectare), în acest continent fiind înregistrata cea mai mare rata de despadurire din lume care genereaza distrugerea anuala a 5 milioane de hectare.

Regiunea Asia-Pacific detine peste 18% din padurile globului, cea mai mare suprafata fiind în tarile Pacificului de Nord si ale Asiei de Est, care detin împreuna peste 30% din suprafata totala a acestei regiuni. Rata anuala de despadurire cea mai ridicata se înregistreaza în Asia de Sud (2,3 milioane ha anual), în aceasta regiune o pondere semnificativa o au mangrovele, cu peste 40% din suprafata existenta la nivel mondial. Acestea sunt afectate de diferite forme de degradare, peste 60% din mangrovele Asiei fiind deja convertite la alte utilizari (acvacultura, orezarii, areale urbane si industriale).

Incendiile constituie aici o alta cauza a reducerii suprafetelor împadurite, fiind cauzate de secete si de incendierea artificiala a suprafetelor pentru curatirea terenurilor.

Una dintre cele mai importante regiuni forestiere ale globului este America Latina si Caraibe, cu peste un sfert din padurile Terrei, în special paduri tropicale. Bazinul Amazonului detine cea mai mare suprafata a padurilor tropicale umede, cu peste 20 de tipuri, fiind ecosistemul cu biodiversitatea cea mai complexa de pe Terra. Acestea sunt afectate de despaduriri, cu o rata printre cele mai ridicate pe glob (0,48%), în 10 ani (1990-2000) fiind distruse aproximativ 47 milioane ha.

în America de Nord circa un sfert din suprafata este împadurita, ceea ce reprezinta 12% din suprafata împadurita a globului. Pe acest continent sunt localizate peste o treime din padurile boreale ale Terrei, peste 95% din aceste fiind naturale.

Asia de Vest detine sub 0,1% din suprafata padurilor globului, ceea ce reprezinta 1% din suprafata regiunii.

Desi putine sînt tarile care si-au inventariat resursele biologice ale padurilor proprii, se estimeaza ca, din cele 6,2 miliarde de hectare ocupate de catre padurile neafectate de activitatea umana dupa aparitia si dezvoltarea unei agriculturi stabile, s-au mentinut numai 1,5 miliarde de hectare .

Nici o reîmpadurire sau plantatie noua nu poate concura cu o padure originala, în ceea ce priveste bogatia biologica sau importanta sociologica. Trunchiuriie mari ale padurilor seculare, cuprinzînd imense cantitati de lemn pe fiecare hectar, au fost sacrificate fara discernamînt de industria forestiera. Un brad Douglas de 500 de ani din partea de nord-vest a Statelor Unite ale Americii poate furniza o cantitate de cherestea suficienta pentru constructia unei vile americane de dimensiuni medii.

O astfel de exploatare intensiva a padurilor presupune, însa, o severa vamuire economica si ecologica. Rapoartele întocmite de Banca Mondiala estimau ca defrisarile intensive vor conduce la scaderea numarului tarilor tropicale exportatoare de lemn de la 33 la numai 10, în anii 90, în regiunea de nord-vest a Statelor Unite ale Americii sau în alte regiuni dependente de padurile seculare temperate, industria prelucratoare a lemnului se va restrînge, daca vor continua defrisarile, între timp, pretul social  platit, sub forma de specii disparute, soluri erodate si alte pagube ecologice  va capata dimensiuni uriase.

Tendinte în folosirea cherestelei

Din padurile planetei se extrag, anual, mai mult de 3,4 miliarde de metri cubi, aproape jumatate din aceasta cantitate fiind folosita pentru ardere, iar restul pentru constructii, placaj, hîrtie sau alte produse industriale. Lipsa lemnului de foc a atins cote critice în multe regiuni din Lumea a Treia, si aceasta este una din cauzele majore ale pierderilor de terenuri împadurite si ale degradarilor de terenuri, în zone cum ar fi Africa subsahariana si India. Totusi, colectarea de lemn pentru foc a condus numai în rare cazuri la disparitia bogatelor paduri seculare.

Pe de alta parte, prelucrarea industriala a lemnului constituie cauza primara a distrugerii padurilor, atit în tarile din zonele temperate, cît si în cele din zonele tropicale.

Exploatarile forestiere tropicale, de pilda, degradeaza anual circa 4,5 milioane de hectare de padure tropicala conducînd la defrisari prin favorizarea