Evoluția organizării administrativ teritoriale

EVOLUTIA PANA IN SECOLUL XIV

Din antichitatea timpurie spatiul actual al Romaniei era dominat de cea mai raspandita si compacta structura etnica, tracii. Fondul tracic supus procesului specific intregii Europe, genereaza omogenitatea vetrei etnice si calitatea populatiei autohtone dacice. Pe acest fond etnic ne afirmam inca din secolul I i. Hr. (anii 82 - 44) prima formatiune statala in zona sud-est europeana, respectiv Regatul Dac condus de Burebista. Inca din acea perioada Regatul Dac a fost considerat drept un veritabil pol politic european.

Cartografierea hartilor politice ale antichitatii afirma pozitia dominanta a Daciei in vecinatatea nord-estica a Imperiului Roman. Dupa informatiile istoricilor contemporani primul regat, Dacia afirma energia etnica autohtona. (cca. 1 milion de locuitori pe o suprafata de cca. 300.000 km²).

Regatul Dac cuprindea in acea perioada spatiul actual al Romaniei prelungit in vest pana in vecinatatea Boemiei, in sud pana in Balcani, de la Dunarea Panonica si pana la Bug in pozitiile vest – est.

Frecventa triburilor dacice in perioada preromana, care ocupau un teritoriu anumit, ofera imaginea unor structuri teritoriale care dadeau unitate teritoriului Daciei. Uniulile tribale se formau sub numirea unui conducator militar in scopul organizarii teritoriale ce era fie in scopuri de aparare, fie religioase sau de administrare.

In secolul al II-lea d. Hr. Inca gasim o forma statala bine individualizata comparabila cu alte zone similare din cadrul Imperiului Roman. Prima organizare politico-administrativa de tipul regiunilor istorico – geografice a fost infapuita dupa un deceniu de la cucerirea Daciei, cand din ratiuni politice, de aparareimpotriva popoarelor migratoare si in general din conveniente fiscale si economice, spatiul geografic a fost impartit in Dacia Superior (cuprinzand Banatul si Transilvania) si Dacia Inferior (cuprinzand Oltenia si sud-estul Transilvaniei).

Mai tarziu, in 123 d. Hr. din Dacia Superior se desprinde Dacia Porolissensis (cu capitala la Napoca) iar Dacia Superior si-a pastrat in continuare capitala la Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Forma de organizare specifica a populatiei autohtone, in secolele care au urmat retragerii administratiei si armatei romane de pe teritoriul Daciei (271 d.Hr.) a fost obstea sateasca, care era o comunitate libera si de veche traditie dacica. In general spatiul romanesc a cunoscut forme proprii specifice de organizare: obsti satesti, uniuni de obsti, “tari”, voievodate, cnezate, ducate, etc pana la mari provincii istorice (Tara Romaneasca, Moldova , Transilvania). Tarile reprezinta, forme de organizare politico-administrative vechi, o treapta premergatoare afirmarii si constituirii statelor medievale; au contribuit la cristalizarea voievodatelor si cnezatelor.

Dintre cele mai cunoscute “tari“ enumeram: Tara Barsei, Tara Maramuresului, Tara Fagarasului, Tara Hategului, Tara Vrancei, Tara Oasului, la acestea adaugandu-se “tari” mai mici “Campuri”, “Codri”, care au revenit mai tarziu in documentele istorice sub numele de “ocoale”, “tinuturi”, “judete”. Aceste “tari” au reprezentat de-a lungul timpului zone de inteensa concentrare umana cu o pronuntata omogenitate etnica.

Formele administrativ-politice structureaza fondul etnic autohton romanesc, regasite mai tarziu si in cronica Gesta Hungarorum. Teritoriul Romaniei de astazi, prima regiune organizata din zona central sud-est europeana, a constituit “poarta” principala fortata de migratia asiatica in drumul spre Europa centrala si vestica.