Evoluția Teritorială a Orașului Iași

INTRODUCERE

Am ales pentru prezentare evolutia teritoriala a orasului Iasi, deoarece acesta este un oras cu un rol important în istoria tarii noastre, iar studierea acestei teme mi s-a parut atractiva. Un alt motiv ar fi faptul ca nu am fost niciodata la Iasi si mi-as fi dorit sa-l cunosc mai bine, iar astfel am avut ocazia de a cunoaste câte ceva despre acest oras vechi.

ISTORICUL CERCETARII

1923-Calauza orasului Iasi

1932-Iasii si orasele din nordul Moldovei, V. Tufescu, Ed. Cartea Româna, Chisinau

1936-Coordonatele geografice ale orasului Iasi

1962-Iasi, Ed. Meridiane, Bucuresti

1980-Iasi: monografie, I.Sandru, C. Mihailescu, Ed. Sport-Turism

1987-Geografia municipiului Iasi, N.Barbu, Al. Ungureanu, Ed. Univ. Al.I. Cuza, Iasi

1995-Iasi, C-tin Rusu, I Holban

2006-Iasi, Laura Chistruga, Institutul European, Iasi

METODOLOGIA

În încercarea de stabilire a trasaturilor evolutiei teritoriale a orasului Iasi am utilizat surse si materiale diverse. Pentru perioada mai veche prevaleaza informatiile istorice si rezultatele sapaturilor arheologice iar la finele secolului al XVIII-lea-materialele cartografice, din ce în ce mai precise si mai detaliate cu cât ne apropiem de perioada actuala.

În ceea ce priveste dificila problema a periodizarii, care nu a fost rezolvata în mod definitiv nici de catre istoricii nostri, în special sub raportul limitei dintre perioada medievala si cea moderna, am am avut în vedere în primul rând faptul ca ritmul de ansamblu al evolutiei teritoriale a avut o tendinta de accelerare, de aceea perioadele sunt mai lungi la început si apoi din ce în ce mai scurte, mai ales în secolul al XX-lea. O astfel de etapizare tine seama si de gradul de evolutie al preciziei materialelor informative: finele secolului al XVIII-lea este marcat de aparitia primelor planuri ale orasului Iasi, ridicate de topografii militari rusi si austrieci, iar sfârsitul secolului al XIX-lea-de ridicarea primelor harti topografice românesti. În sfârsit, trecerea la construirea noii societati, socialiste, ca urmare a actului istoric de la 23 august 1944, a introdus modificari atât de profunde în ritmul si sensul evolutiei, încât se poate stabili aici una din cele mai evidente limite de perioada.

Ca metode de studiu pentru realizarea evolutiei am mai utilizat metoda observatiei si metoda analizei comparate

ANALIZA EVOLUTIEI TERITORIALE

Localizarea geografica a orasului

Orasul se afla pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsa în râul Prut. Prin extinderea lui, Iasiul nu mai este acum legendara urbe a celor 7 coline, ci orasul celor 9 coline (Cetatuia, Tatarasi, Galata, Copou-Aurora, Bucium-Paun, Sorogari, Ciric, Repedea si Bârnova), cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului si 400 m pe Dealul Paun si Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetatuia, Tatarasi si Galata. Orasul mai este traversat de râul Nicolina si de pârâul Sorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la rasarit de oras, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.

Scurta prezentare

Situat la nord de Codrii Iasilor, orasul vechi se afla cuprins într-un patrulater delimitat de actualele strazi Stefan cel Mare (Ulita Mare), Alexandru Lapusneanu, Independentei (Podul Hagioaiei), Elena Doamna si Grigore Ghica (Ulita Ruseasca), nucleul orasului aflându-se în zona Palatul Culturii (curtea domneasca) si str. Costache Negri (Ulita Veche).

Orasul nou s-a extins în toate directiile, cuprinzând în prima faza (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sararie, Ticau, Tatarasi, Ciurchi, Galata si partial Nicolina si Pacurari; în a doua faza (secolul XX), au fost incluse cartierele Pacurari (partea noua, de vest), Nicolina (partea noua, de sud, azi numita C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea cel Batrân, Alexandru cel Bun, Dacia si Gradinari, la acestea adaugându-se Zona Industriala. Orasul are ca suburbii câteva mini-orasele care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate înca asezari rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezinta ca asezari urbane: Dancu, Tomesti, Ciurea si Lunca Cetatuii. Tendinta urbana este de extindere a Iasilor, urmând ca aceste localitati sa fie incluse în oras (zona metropolitana), alaturi de alte câteva sate: Paun, Bârnova, Horpaz, Miroslava, Valea Lupului si Breazu. În urma exploziei fenomenului constructiilor din ultimul deceniu, unele din aceste localitati sunt astazi practic unite cu orasul.