Pământul

Prosperitatea si chiar existenta oamenilor depind de hrana produsa de sol si apa. Uimitorul numar crescand de oameni care trebuie hraniti este indicat in diagrama. Pentru a va ajuta sa raspundeti la intrebarea „Cati oameni poate ajuta, hrani pamantul nostru?”, FAO, impreuna cu Fundatia Natiunilor Unite pentru activitatile populatiei (UNFPA), a facut un studiu a capacitatii resurselor pamantului pentru un potential numar de oameni din tarile in curs de dezvoltare (FAO, 1984, 1991; FAO/UNFPA/IIASA, 1982).

Studiul a calculat o potentiala productie maxima, incluzand variatiile climaterice, a 15 produse alimentare foarte folosite. Acest studiu a fost alcatuit pentru a lua in considerare conditiile de sol din diferite zone climaterice si pentru a permite diferente de productie la 3 nivele de informatii.

O clasificare climaterica special pregatita s-a dezvoltat pe baza regimurilor de temperatura si pe o perioada crescanda de timp (LGP) cand temperatura si conditiile de umezeala permit cresterea recoltei. Harta Solurilor Lumii FAO-UNESCO a fost interpretata in termeni de potrivire a solurilor pentru fiecare cultura in parte. Productia a fost prezentata pe 3 nivele de interese: nivelul traditional sau scazut, intermediar si cel avansat. Studiul a selectat cea mai productiva recolta pentru fiecare conditie agro-ecologica si a calculat cantitatea. Productia totala a fost convertita in calorii si verificata cantitatea de proteine. Numarul de oameni care pot fi hraniti a fost apoi calculat pentru fiecare zona agro-ecologica si pentru fiecare tara. Comparatia acestor estimari cu populatia existenta au indicat ce tari ar avea mai multa nevoie de roade si de terenuri cultivate.

Rezultatele au aratat ca lumea luata ca un intreg si fiecare continent in parte isi poate hrani populatia si cea a anului 2000 daca hrana se imparte uniform. Chiar si asa, exista posibilitatea ca un numar de 3 ori mai mare de oameni sa ramana fara hrana in prezent. La un nivel inferior, 54 de tari in curs de dezvoltare nu-si pot sprijini populatia si alte multe tari pot avea deficiente privind proiectul de crestere a populatiei in anul 2000. Acesta poate fi depasit, intr-o oarecare masura prin investirea crescanda a fertilizarilor, seminte imbunatatite, conducere integrata, masuri de conservare a solului, imbunatatire a manierelor de cultivare si mecanizare. La un nivel mai inalt, unele tari totusi n-ar fi in stare sa-si hraneasca populatia din propria productie, chiar daca unele au alte rezerve si surse de venit.

O mare presiune asupra populatiei din anumite zone este exercitata de serioase amenintari ecologice. In 1975, aproape 2.500 milioane ha (38% din suprafata cultivabila) au aprovizionat mai multi oameni decat puteau (165 milioane). Asemenea arii sunt in special in zone mai uscate, regiuni montane sau insule mici. Rezultatul degradarii pamantului va reduce serios productia de hrana pe termen lung, facand pamantul mai putin productiv sau complet neproductiv.

Aceste figuri sunt cele mai serioase pentru ca simplele cercetari au facut ca studiul sa fie mai realist: pamantul, un potential de producere a hranei, trebuie sa fie folosit pentru paduri si lemn, pentru fibre si grane oleaginoase, pentru educarea in spiritul sanatatii si fertilizarii si alte necesitati sa ridice productia si standartul de viata. Acestea au fost introduse in metodologia care a fost aplicata la studiile nationale, incluzand referiri la zonele agro-ecologice pentru folosirea pamantului care sa suplineasca nevoia de hrana a populatiei, implementata de FAO in ultimii ani. (FAO, 1978-1981, 1984; FAO/UNFPA/IIASA, 1982).

Pentru a realiza securitatea hranei si proprietatea rurala, lumea trebuie sa faca cea mai buna folosire a resurselor limitate ale solului, prin investitie, cercetare, expertize manageriale si dezvoltare, indreptate in special catre zonele din tarile defavorizate unde pericolul degradarii solului si a saraciei este foarte mare. Pamantul cu bune posibilitati de cultivare trebuie exploatat la maximum. Solurile cu potential scazut de productie trebuie sa fie folosite pentru experimente vizand viitorul.

Harta la scara de 1:25.000.000 nu ofera detaliile necesare pentru un plan rational. Si totusi, daca distribuirea principalelor resurse de soluri se compara cu cea din tarile critice, devine clar ca unele feluri de soluri sunt foarte afectate, si ca, in completare, rezervele pamantului au nevoi importante de mentinere si dirijare. Orice ganduri de dezvoltare a solului pentru populatia crescanda trebuie luate in considerare si in mod special acelea indreptate spre solurile cu capacitate productiva mica.