Petrolul

PETROL. PLATFORME şi ACCIDENTE PETROLIRE

Petrolul este un amestec de hidrocarburi solide şi gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide de culoare ce variază de la galben - verde până la negru, având reflexe colorate diferite.

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani, s-a găsit în caverne şi zone cu straturi sedimentare calcarose, argiloase sau nisipoase de la suprafaţă.

Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră, denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoperă petrol la suprafață în regiunea munților Golfului Suez se presupune că în antichitate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, sau în timpul Bizanțului acesta era parte componentă a focului grecesc o armă temută în luptele navale de odinioară.

Exploatarea masivă a petrolului începe în secolul XIX pe motivul răspândirii folosirii petrolului în iluminat, care dădea o lumină mai bună producând fum mai puțin în comparație cu lămpile cu ulei de balenă, sau lumânările de ceară.

În anul 1852 medicul și geologul canadian Abraham Gesner obține patentarea rafinării petrolului lampant curat numit petroleum, iar în 1855 chimistul american Benjamin Silliman propune purificarea petrolului cu acid sulfuric.

Pentru obținerea masivă a petrolului, urmează o perioadă de forare intensivă. Cel mai renumit foraj este efectuat de Edwin L. Drake la 27 august 1859 în Oil Creek, Pennsylvania, fiind finanțat de industriașul american George H. Bissell, aici găsindu-se la 21,2 m adâncime zăcăminte mari de petrol.

După introducerea iluminatului electric a scăzut importanța petrolului în iluminat, dar s-a extins utilizarea drept carburant în industria automobilului.

Formarea petrolului

Pentru formarea petrolului sunt acceptate două teorii, şi anume: teoria biogenă, larg acceptată şi teoria abiogenă.

Teoria biogenă ,conform acestei teorii, petrolul s-a format din malul rezultat din resturi de plante şi animale inferioare din apele marilor (plancton), care, prin depunere la mare adâncime în fundul apelor, în decurs de milioane de ani, a suferit procese de descompunere şi transformare. Aceste procese s-au produs în absenţa de aer şi sub influenţa căldurii terestre, a presiunii ridicate şi, probabil, a unor bacterii anaerobe.

Teoria abiogenă susţine că petrolul ar fi rezultat din minerale, roci cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate spre suprafață.

Obţinerea petrolului

Extracţia petrolului se realizează pe trei căi, prin cariere de suprafaţă atunci când zăcămantul se află se află aproape de suprafaţă, cu ajutorul sondelor sau forajelor de adâncime, când zăcămintele sunt în adâncime şi când zăcămintele sunt submarine se folosesc insule sau platforme de foraj.

La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid ce necesită o greutate specifică mare, pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuie să aibă o anumită vâscozitate. Capul de foraj, freza, este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, coloana de sondă este alcătuită din țevi de oțel care se montează împreună prin înșurubare. Această coloană atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o vâscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea vâscozității.

O data ce petrolul este scos, este tratat cu produse chimice şi căldura pentru a se înlătura apa şi alte impurităti astfel încât petrolul sa fie de cea mai buna calitate. Apoi, este transportat la o rafinarie cu cajutorul cisternelor sau prin conducte.

Principala metoda de rafinare a petrolului este distilarea. Prin încalzirea treptată a petrolului se separa componenţii săi, dupa temperatura lor de fierbere. Acest mod de prelucrare a petrolului se numeşte distilare fracţionata. Pentru a se obţine o varietate de produse din petrol acesta este cracat prin mai multe procedee. Astfel se obtin:alcooluri, detergenti, cauciuc sintetice, glicerina,îngrasaminte chimice, sulf care au dezvoltat enorm industria petrochimică mondiala o dată cu descoperirea lor, deci,implicit a petrolului. Pe lânga toate acestea se mai obtin: medicamente, nylon, mase plastice, vopsele, poliester şi material explozibil.

Figura nr. 1 Sonde petroliere

Aproape pe tot Globul există bazine de extracţie a petrolului. Cele mai mari sunt: Golful Persic, Alaska, Marea Nordului (platformele Norvegiei) Marea Neagra, Marea Ohotsk etc. Dar cel mai bogat dintre ele este, cu siguranţă Golful Persic. De-a lungul ultimelor decenii ţările din regiune au deţinut si deţin monopolul în ceea ce priveşte exporturile de petrol. De altfel, întreaga economie a acestor ţări se bazează pe producţia de petrol. Cele mai mari exportatoare de petrol din lume au fondat o organizaţie denumita OPEC care are ca domeniu de activitate politica petroliera. Ţările membre sunt: Algeria, Arabia Saudita, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Indonezia, Irak, Iran, Kuweit, Libia, Nigeria, Quatar, Venezuela.