Polonia

1. PREZENTARE GENERALA

Numele ţării:

- Forma convenţioanală lungă: Republica Polonă - Forma convenţioanală scurtă: Polonia - Forma locală lungă: Rzeczpospolita Polska - Forma locală scurtă: Polska

Forma de guvernamȃnt: Republică

Capitala: Varşovia

Moneda națională: zlot

Coordonate fizico-temporale

Polonia este situată în nordul Europei centrale între 49o-54o50' latitudine nordică şi 14o07'-24o08' longitudine estică. Capitala Varşovia (1.664.700 locuitori) este amplasată central, iar teritoriul Poloniei cuprinde 16 regiuni, 315 judeţe, 65 oraşe şi 2489 comune.

Polonia are o suprafaţă de 312.685 km2, situându-se pe locul 9 în Europa ca mărime. Teritoriul său ocupă aproximativ 3% din suprafaţa continentului european, ceea ce situază Polonia pe locul 63 în lume.

Populaţia cuprinde 38.300.000 locuitori, iar densitatea populaţiei este de 121 locuitori/km2. Polonia este al şaselea stat după populaţie în Uniunea Europeană.

Vecinii Poloniei sunt: Germania (467 km) – Vest,

Republica Cehă (796 km) şi Slovacia (541 km) – Sud,

Ucraina (535 km) şi Belarus (418 km) – Est,

Lituania (104 km) şi Rusia (210 km) – Nord,

Danemarca şi Suedia la Marea Baltică.

Mediu-probleme curente

Poluarea aerului rămâne o problemă serioasă din cauza emisiilor de dioxid de carbon a centralelor pe cărbune, iar ca rezultat al ploii acide s-a ajuns la unele probleme în zonele forestiere. Totodată, poluarea aerului de către sursele industriale şi municipale constituie de asemenea o problemă la fel de gravă precum depozitarea deşeurilor primejdioase.

În anul 1999 Polonia a devenit membru al NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord), iar la 1 mai 2004 aderă alături de alte 9 ţări la Uniunea Europeană. În 2007 este clasificată drept stat în curs de dezvoltare, iar în acelaşi an Polonia a intrat în spaţiul Schengen. Polonia este membră ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) şi a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

2. SITUAŢIA ECONOMICĂ ÎNAINTE ŞI DUPĂ ADERAREA LA UE

Începând din 1990 economia Poloniei a trecut prin transformări drastice, de la cea centralizată spre cea de piaţă. Creşterea economică rapidă a ţării se datorează, în primul rând, politicii de liberalizare, paşilor decisivi privind anularea subsidiilor (ajutor bănesc acordat) pentru industrie şi deschiderea pieţii pentru competitivitate internaţională, precum şi privatizărilor masive.

Creşterea PIB-ului a fost puternică şi stabilă între anii 1993 şi 2000, cu o perioadă scurtă de încetinire a ritmului în intervalul 2001-2002. Perspectiva integrării mai apropiate în Uniunea Europeană a determinat o dezvoltare economică susţinută, cu o creştere anuală de 3,7% în 2003, faţă de numai 1,4% în 2002.

Speranţele de creştere sunt legate de creşterea consumului privat şi a veniturilor reale, de diminuarea inflaţiei (1,9% in 2002) şi, mai ales de reluarea exporturilor care tind să îmbunătăţească balanţa de plăţi. În pofida acestor eforturi, balanţa comercială ramâne destul de deficitară, cu -18,5 miliarde dolari în 2002.

Investiţiile străine directe se fac rar (6 miliarde de dolari în 2002), ceea ce este un motiv de îngrijorare pentru Guvernul polonez, confruntat cu urcarea agresivă a şomajului, atingând în 2002, 18,1 %.

La 1 mai 2004 când Polonia a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, creşterea PIB-ului a fost de 5,4%.

PIB a avut o nouă ascensiune semnificativă, atingînd 6.2% în anul 2006 (338 mld. dolari SUA).Principalii factori care au influenţat o astfel de creştere au fost sporirea consumului în sectorul privat, atragerea investiţiilor străine (11 mld. dolari SUA în 2006, cu 44% mai mult decât în 2005) şi creşterea substanţială a exporturilor.

O deficienţă semnificativă a economiei poloneze este creşterea continuă a datoriei publice. Indiciul în cauză este unul din cele mai înalte în UE. În 2006, acesta constituia 45% din PIB Poloniei.