Regionalizarea și Mondializarea Lumii Contemporane

Desi sunt procese mai vechi, regionalizarea si globalizarea s-au afirnat mai ales dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial si se accentueaza in prezent. Aparent doua fenomene total opuse si care se exclud reciproc, regionalizarea si globalizarea sunt, de fapt, procese complementare.

REGIONALIZAREA

Procesul de regionalizare ne trimite, in primul rand, la notiunea de regiune : un sector relativ omogen, mai mult sau mai putin intins, din spatiul geografic al planetei, care prin caracteristicile sale se diferentiaza de teritoriile vecine, precum si intr-un cadru mai intins.

Individualizarea unei regiuni se poate face luandu-se in considerare un set de criterii, in functie de scopul urmarit – tipul de regiune care urmeaza a fi delimitat.

In spiritul regionalizarii, fenomenul regionalizarii desemneaza tendinta de a vedea statele apartinand aceleiasi regiuni geografice apropiindu-se din punct de vedere economic si / sau politic. Pana in prezent, motivatia a fost, in primul rand, economica si aceasta a fost transpusa in practica prin adoptarea si inmultirea, treptata, de acorduri regionale, mai intai comerciale, apoi de alta natura.

Gruparea regionala a mai multor state a dus la formarea asa-numitelor blocuri regionale, ceea ce sugereaza ideea de coeziune, de unitate si solidaritate.

Exista mai multe tipuri de uniuni/blocuri regionale, de la cea mai simpla, zona de liber schimb, la cea mai integranta si complexa, uniunea economica.

- In zonele de liber schimb eliminate taxele vamale si restrictiile cantitative privind produsele comercializate pe ansamblul arealelor lor. Din aceasta categorie, care este cea mai numeroasa, fac parte : NAFTA (Acordul de Liber Schimb Nord-American), ASEAN (Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est), APEC (Forumul de Cooperare Economica Asia-Pacific), CEFTA (Acordul de Liber Schimb din Europa Centrala) s.a.

- Uniunea economica reprezinta tipul cel mai integrat, presupunand, pe langa libera circulatie a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor si a capitalului, si existenta politicilor macroeconomice comune.

Unica grupare regionala de acest fel este UNIUNEA EUROPEANA, care a inceput ca o piata comuna a carbunelui si otelului (1951) si a continuat ca o piata comuna in toate domeniile liberei circulatii (1957 Comunitatea Economica Europeana). Din 1992 are actuala denumire, realizand ulterior uniunea vamala si monetara, iar in prezent are ca obiectiv uniunea politica si o politica externa de securitate comuna.

In unele cazuri, constituirea blocurilor regionale se face prin agregarea altor regiuni mai mici. De pilda, atunci cand doua sau mai multe regiuni sau grupari de state devin, cu timpul, tot mai apropiate in doeniilesocial, economic si cultural, precum si in cel al comunicarii si chiar in problemele militare si de securitate, atunci ele vor deveni parti componente ale regiuni comune – aceasta a fost si este, de altfel, calea de intrare in Uniunea Europeana.

GLOBALIZAREA

Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.

Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăţi şi în economia mondială care rezultă din comerţul internaţional extrem de crescut şi din schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii barierelor şi interdependenţei dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea aproape exclusivă la efectele comerţului şi în particular la liberalizarea comerţului sau la liberul schimb.

Pentru moment este dificil să vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunităţii internaţionale dar, chiar şi acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacţiunea dintre ţări, care la rândul ei deschide noi posibilităţi pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, în deosebi în sfera economică. Intensificarea schimburilor comerciale, investiţionale şi tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranţa, benefice pentru omenire.

Odată cu aceasta, globalizarea comportă şi noi provocări. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice şi tehnologice, criminalitatea transnaţională, terorismul internaţional etc. Expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate îndoielnică aduce un prejudiciu tradiţiilor naţionale şi culturale ale popoarelor , ameninţând originalitatea lor. Intensificarea procesului de globalizare prezintă şi unele pericole pentru economiile naţionale. În acelaşi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizării aspectele negative ale acestui proces se vor răsfrânge negativ în special asupra ţărilor în curs de dezvoltare , astfel încât acestea ar putea rămâne departe de progres sau chiar în afara lui.