Regiunea Amazonia

Amazonia este un mediu unic: debitul fluviului atinge o cincime din toatalul proviziilor de apă dulce, iar pădurea, supranumită „plâmânii planetei”, reîmprospătează constant necesarul de oxigen al planetei.

1. Așezarea și poziția geografică:

Amazonia este situată în partea de nord a Americii de Sud, între lanțul Munților Anzi și podișul Guyanelor și al Braziliei, întinzându-se până la coasta atlantică.

Limitele Amazoniei se confundă adesea cu cele ale câmpiei aluvionare. Este foarte dificilă o delimitare exactă spre podișurile periferice. „Chiar și traseul cumpănei apelor este o linie nesigură, mai ales între bazinul Amazonului și al Orinocului, precum și între Amazon și Parana.” (Incze Andrei, 1969, America Centrală, America de Sud). Limita nordică este determinată de podișuri structurale joase ce fac tranziția spre Câmpia Orinocului, limita sudică o reprezintă Podișul Braziliei și Anzii Centrali, în est sunt podișuri periferice iar în vest limita este marcată prin piemontul Anzilor de Nord, care înconjoară Amazonia în semicerc.

Fig.1 Localizare Amazonia Fig.2 Bazinul Amazonului

2. Geologia regiunii:

Din punct de vedere geologic, Amazonia formează o imensă zonă de scufundare și acumulare a sedimentelor, cu fundamentul prăbușit și acoperit cu sedimente cretacice și terțiare de foarte mare grosime. Condițiile de scufundare continuă și în zilele noastre, fapt dovetit de grosimea extraordinar de mare a depozitelor recente și a aluviunilor. De exemplu, pe Insula Marajo, în regiunea deltei Amazonului, sedimentele ating o grosime de 2 230 m, fapt demonstrat prin foraje.

3. Relieful:

Relieful este reprezentat de Câmpia Amazonului. Această unitate de relief este cea mai întinsă de pe continentul sud american, ocupând regiunea centrală a acestuia fiind așezată între Podișul Braziliei, Podișul Guianelor și Munții Anzi. Înălțimile nu variază mult existând denivelări de doar 26 – 100 m, panta înclină domol spre est, în direcția curgerii Amazonului.

„În zona glacisurilor piemontane din vest, câmpia are o altitudine de 170 m. În partea sudică, câmpia pătrunde adânc între Podișul Braziliei și Munții Anzi, de-a lungul afluentului Madeira, iar la nord, Câmpia Amazonului trece pe nesimțite în Câmpia Orinocului.”(Incze Andrei, 1969, America Centrală, America de Sud).

4.Clima:

Ca urmare a așezării geografice, Câmpia Amazonului are o climă tipic ecuatorială, foarte caldă și umedă, numai marginea de est fiind domeniul climei subecuatoriale.

Regimul termic este unul uniform. La Iquitos, media lunii ianuarie e de 25,2ºC, iar în noiembrie e de 26,9ºC. La Belem se înregistrează următoarele valori: 25,1ºC în martie, iar în octombrie 26,3ºC. Temperaturile diurne nu coboară niciodată sub 20ºC și nu trec peste 35ºC.

Precipitațiile subt abundente, în medie 3 000 – 4 000 mm la vest și 2 000 mm la est. La vest și la centru ele au caracter permanent, fiind repartizate pe durata tuturor anotimpurilor.

4. Hidrografia:

Clima ecuatorială cu precipitații bogate a favorizat creerea celei mai bogate rețele hidrografice de pe glob, cea a Amazonului.

Amazonul izvorăște prin afluentul său Ucayali și respectiv Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, Masivul Nevada Mismi, de la 5 597 m altitudine, la o distanță mică (aproximativ 60km) de țărmul Pacificului. Cea mai mare parte a cursului se desfășoară între Ecuador și 5 º latitudine sudică, cu consecințe deosebit de importante în clima regiunii și pentru regimul de scurgere al fluviului.

Cursul superior al fluviului poartă numele de Maranon. Apele curg spre nord-vest, într-o vale longitudinală, de origine tectonică, paralelă cu lanțurile andine. Forma bazinului este asemănătoare cu o frunză, a cărei nervură principală, reprezentată de Fluviul Amazon, colectează numeroși afluenți pe ambele părți. Se poate remarca că pe partea dreaptă sunt mai mulți afluenți și mai mari în comparație cu partea stângă. Cei mai importanți afluenți sunt: Jur, Purus, Madeira, Tapajos și Tocantis în partea dreaptă și Napo, Japura, Rio Negro în partea stângă. Amazonul colectează peste 11 000 de afluenți. Debitul afluențiilor principali este constant, numai la afluenții lor se remarcă o repartizare inegală a debitului în funcție de anotimpul ploios din cele două emisfere.