Resursele naturale ale Federației Ruse

RESURSELE NATURALE

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispun o anumită țară.

Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu. Acest termen a fost introdus unei audiențe largi de către E.F. Schumacher în cartea Small Is Beautiful din anul 1970.

Resursele naturale ale pământului sunt esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea populației umane. Unele dintre aceste resurse, precum mineralele, speciile și habitatele, sunt finite - odată ce acestea au fost epuizate sau distruse, dispar pentru totdeauna. Altele, cum ar fi aerul, apa și pădurile, sunt regenerabile - deși ne bazăm, în general, pe sistemele naturale ale pământului să le creeze din nou, să le reînnoiască și să le purifice pentru noi. Deși multe efecte ale exploatării excesive sunt resimțite la nivel local, interdependența în creștere a națiunilor și a comerțului internațional de resurse naturale fac din gestionarea acestora o problemă globală.

Clasificarea resurselor naturale:

”O astfel de clasificare impune o conștientizare a faptului că resursele nu sunt în întregime inepuizabile, chiar și unele care sunt considerate inepuizabile, cum ar fi apa, sunt afectate de activitatea umană (datorită circuitului apei în natură cantitatea de apă dulce nu se modifică, dar consumul intens din anumite zone afectează considerabil resursele acesteia). Datorită dezvoltării industriale în ritmuri tot mai alerte și a creșterii consumului de resurse naturale s-a impus impetuos activitatea de cercetare și explorare a unor noi resurse și rezerve de substanțe minerale utile. În funcție de gradul de cunoaștere a resurselor, se impune definirea unor termeni.

Astfel:

Resursele cuprind zăcăminte care în prezent nu sunt importante din punct de vedere economic, dar care pot deveni rentabile în anumite condiții economice și tehnice favorabile.

Rezervele cuprind zăcăminte prospectate, ele fiind evaluate în raport cu importanța, calitatea și posibilitățile de valorificare în stadiul tehnicii actuale.”

Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:

- resurse regenerabile;

- resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale neregenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.

Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

- resurse biotice, derivate din animale și plante;

- resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ș.a.m.d.; resursele minerale și energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.

”Repartiția geografică a resurselor naturale este explicată cu ajutorul factorilor naturali care le-au generat, dar și acelora socio-economici care le-au creat o valoare de întrebuințare. Răspândirea inegală a resurselor se datorează în primul rând factorilor geologici și celor climatici; această neuniformitate este trăsătura tuturor resurselor de materii prime minerale și de combustibili, cu profunde implicații asupra dezvoltării economice. Această răspândire inegală a resurselor este strâns legată de particularitățile evoluției geologice a diferitelor regiuni, dar și stadiul diferit de cunoaștere a potențialului acestora.” În cazul unor regiuni la fel de cunoscute, condițiile geologice diferite explică diferențierile ce apar, atât în privința volumului cât și în ceea ce privește gama de resurse.

Extragerea resursei de bază și purificarea într-o formă ce poate fi folosită direct sunt în general considerate activități normale în cadrul valorificării resurselor naturale, chiar dacă ultimele pot să nu se găsească în mod normal lângă primele. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale și alte bunuri luate mai mult sau mai puțin așa cum erau în natură. Resursele naturale ale unei țări determină deseori bogăția sa și statutul său în sistemul economic mondial, prin determinarea influenței sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai puțin dependente de resursele naturale pentru bogăție, datorită bazei pe care o au în capitalul infrastructural pentru producție.