Rolul ONU și NATO în Gestionarea Crizelor

Argument

Transformarile produse la nivel international in ceea ce priveste securitatea in ultimul deceniu, au facut ca toata atentia comunittaii internationale sa se indrepte catre clarificarea unei viziuni care sa contribuie la o consolidare a pacii si securittaii mondiale,deci la reducerea starilor conflictuale de orice natura, implicit la reducerea pana la eliminare acolo unde este posibil, a crizelor ce le genereaza. Omenirea si-a format unele abilitati in ceea ce priveste gestionarea crizelor si a conflictelor, realizand pasi importanti in prevenirea unor crize si conflicte militare de mare amploare. NATO a dezvoltat un sistem integrat de adaptare a regulilor planificarii strategice si cooperarii in domeniile militare avand cele mai bune raspunsuri in ceea cepriveste folosirea militarilor in conditiile amenintarii securitatii, construirea increderii, precum si experienta in coerenta si transparenta Reformei Sectorului de Securitate.

România este un jucator de valoare al NATO, cu atat mai mult, cu cat este una dintre tarile cu iesire la Marea Neagra, iar unul dintre obiectivele sale il constituie mentinerea securittaii si stabilitaii acestei zone.

1. Ce este NATO?

Prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington in ziua de 4 aprilie1949, lua fiinta o Alianta de tari indepenedente, avand ca interes comun menntinerea pacii si aparararea propriei libertati prin solidaritate politica si un sistem militar de aparare adecvat, conceput spre a descuraja si, la nevoie, pentru a respinge orice forma de agresiune. Alianta este o asociere de state suverane, unite in hotararea lor de a-si mentine securitatea prin garantii reciproce si relatii stabile cu alte tari.

Alianta Atlanticului de Nord a fost intemeiata pe baza unui tratat la care statele au aderat in mod liber, dupa dezbatere publica si ratificare de catre parlamentele nationale. Tratatul precizeaza drepturile acestor state, precum si obligatiile lor internationale, conform Cartei O.N.U.

Membrii fondatori ai NATO sunt: Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii - s-au angajat si intervina in apararea fiecaruia, in eventualitatea unei agresiuni militare.

Prin conectarea Americii de Nord la apararea Europei Occidentale, Alianta a demonstrate ca orice tentativa coercitiva politica sau militara la adresa Europei Occidentale ar fi sortita esecului. In acelasi timp, aceasta unea bazele integrarii si interdependentei politicilor nationale in domeniul apararii.

Prin intermediul Aliantei, Europa Occidentala si America de Nord nu doar ca si-au aparat reciproc independenta, dar au si atins un nivel de stabilitate fara precedent. Intr-adevar, securitatea asigurata de NATO a fost descrisa ca Aoxigen de prosperitate´, care a pus bazele cooperarii si integrarii economice europene. La inceputul anilor ‘90, aceasta a contribuit, de asemenea, la terminarea Razboiului Rece si, odata cu ea, la sfarsitul divizarii Europei.

Obiectivul principal permanent al NATO este apararea libertatii si securitatii tuturor membrilor si, prin mijloace politice si militare si asigurarea pacii si stabilitatii in regiune. Valorile comune care stau la baza Aliantei si pe care aceasta isi propune sa le apere sunt democratia, drepturile omului si respectarea legilor.

Principiul fundamental al functionarii organizatiei este cel al angajamentului comun si al cooperarii reciproce intre statele suverane, in scopul asigurarii indivizibilitatii securitatii pentru toti partenerii. Acest lucru inseamna o completare a eforturilor nationale in confruntarea cu provocarile la adresa securitatii. Fortele de care are nevoie NATO trebuie sa fie gata in orice moment sa rezolve orice situatie care se poate ivi in arealul Aliantei sau in proximitatea acestuia. Alianta este o forta care se adapteaza rapid imprejurarilor strategice, intrucat ea are mari responsabilittati. Ea trebuie sa fie in masura sa intervina decisiv, cu mandat ONU, pentru prevenirea razboiului, mentinerea pacii si solutionarea crizelor si conflictelor. NATO trebuie sa faca fata oricarei situatii de criza, de la razboiul nuclear, la razboiul de diversiune, de la razboiul clasic, dus pe suprafete uriase, la razboiul geofizic sau la cel declansat impotriva terorismului, de la urgente civile si militare, la calamitati si dezastre. Alianta formuleaza cerinta categorica de a avea forte si capabilitati superioare tehnologic, agile, flexibile, cu capacitate de lupta ridicata pentru a face fata oricaror amenintari, de oriunde ar veni ele. NATO acorda in procesul de transformare o atentie cu totul deosebita strategiei fortelor si strategiei mijloacelor, in gestionarea crizelor si conflictelor si in mentinerea sau impunerea pacii. Exigentele NATO sunt urmatoarele: realizarea capacitatii de a raspunde prompt la orice fel de amenintari si de a trata in mod adecvat toate situatiile de criza, indiferent ca tin sau nu de Articolul 5 al Tratatului; crearea de forte si capabilitati pregatite pentru orice nivel de misiune din sfera celor acceptate de NATO; capacitatea de a conduce orice fel de operatii; capacitatea de a contribui semnificativ la operationi militare asumate de alte organizatii, in special de UE; abilitatea de a face fata actualelor si viitoarelor provocari de securitate. Alianta se transforma si se modernizeaza tocmai pentru a deveni, deopotriva, nucleu si structura de rezistenta in configurarea pilonului de aparare si securitate in noua era a scoietatii de tip informational. Deocamdata, NATO ramane baza apararii colective si forumul esential de consultari in ceea ce priveste securitatea europeana si cea a Americii de Nord, care, impreuna cu Uniunea Europeana, asigura intreaga gama de mijloace militare necesare gestionarii crizelor.