Alunele și Alergiile Lor

Alunele fac parte din categoria leguminoaselor, se cultiva foarte usor in zonele calde, ele fiind originare din America de Sud. Armenii au fost primii care l-au cultivat, iar in zilele noastre Turcia este principala tara producatoare de alune. Alte tari producatoare de alune in coaja sau decorticate sunt Italia, Spania si S.U.A., productia medie mondiala fiind evaluata la circa 210 000 t.Alunele sunt folosite in industria alimentara ca ingredient in forma originala sau ca produs derivat , ca de exemplu uleiul . Alunele intra in compozitia multor produse de cofetarie. Mai ales uscate, sunt intrebuintate ca ingrediente in industria dulciurilor si ca inlocuitor pentru cacao. Din alunele presate se obtine un ulei apreciat de uz alimentar si folosit si in cosmetica . Miezul alunelor detine 36-75 din greutatea lor si contine:

1,8% zaharuri ;fibre alimentare 6,7%; 3,6% apa

52-69% grasimi uleioase

12-28% substante proteice;

2-3% saruri minerale (potasiu,fosfor,calciu,mangan,fier ,magneziu,cupru seleniu)

provitamina A,vitaminele: C, B1 ,B2, PP, E(6-6,5mg/100 g)

acid pantotenic ,acid folic(71mg/100g),vitamina P ,rasini ,pigmenti,tanini.

Aportul energetic deosebit este furnizat in proportie de 80% de lipide: 385 kcal (1605 kjouli) in cazul alunelor proaspete.

Prezentam in tabelul urmator compozitia chimica a alunelor turcesti (in procente):

Denumirea produsului Umiditate

[%] Proteine

[%] Grasimi

[%] Hidrati

de carbon

[%] Substante minerale mg/100 g de produs

Ca P K Vitamine

Alune decor-

ticate (fara pielita) 5,30 12,60 62,40 3,00 287 354 618 B1 B2 C E

Datorita acestor proteine si grasimi de calitate cum sunt acizii grasi omega 3 si omega 9 recunoscuti pentru rolul lor important in reducerea colesterolului si prevenirea bolilor de inima si bolilor neurodegenerative(Alzheimer;Parkinson) si a vitaminelor ,alunele au proprietati antioxidante.In ciuda tuturor acestor proprietati ,alunele pot fi si periculoase in sensul ca pot genera o serie de alergii.Alergia este o hipersensibilitate la o anumita substanta care , daca este inhalata, ingerata sau atinsa reprezinta unele simptome caracteristice . Substanta la care suntem alergici se numeste <alergen>, iar simptomele sunt definite ca <reactii alergice>. Organismul reactioneaza ca si cum respectivul aliment este o substanta periculoasa desi nu este si incepe sa produca anticorpi cauzand reactia alergica.Sase alergii sunt presupuse a fi, in acelasi timp, si cele mai frecvente si cele mai grave: alunele, crevetii, laptele, ouale, pestele si soia. Deci alergia se dezvolta in doua etape:

1)Alimentul alergen patrunde in organism,unde va fi preluat de catre limfocite(celule ale sistemului imunitar prezente in sange).Cateva zile sau saptamani mai tarziu limfocitele produc anticorpi numiti imunoglobuline. Imunoglobulinele se fixeaza la nivelul mastocitelor,celule prezente la nivelul pielii si mucoaselor.

2) La al doilea contact cu acelasi aliment alergen, acesta se ataseaza la nivelul anticorpilor(imunoglobuline) deteminand stimularea mastocitelor. Mastocitele elibereaza histamine,prostaglandinele si leucotrienele.Alergia la alune este una dintre cele mai des intalnite alergii pentru ca proteinele din alune pot actiona ca alergeni foarte puternici, chiar si in cantitati foarte mici si care nu sunt distrusi la fierbere sau prajire. De fapt, prăjirea lor le face mai predispuse să provoace reacţii alergice decât dacă sunt crude.Fenomenul este des intalnit in cazul adultilor,caz in care alergiile nu dispar,dimpotriva se agraveaza in timp;copiii sunt totusi principalele victime .Reactia alergica poate aparea imediat dupa ce o persoana a consumat alune sau poate aparea dupa cateva ore.

Alergia la alune a devenit o problema destul de complexa in intreaga lume, in special in tarile dezvoltate.Este o alergie intalnita destul de des in Australia dar in Europa exista putine cazuri. Aceasta alergie este o reactie a sistemului imunitar la proteinele din alune.In aceasta alergie este implicata imunoglobina E care determina eliberarea unor molecule precum histaminele;simptomele apar de la primul consum de alune in 75% din cazuri. Alergia se manifesta si in cazul in care se consuma alimente care contin ulei de alune sau particole mici. Daca un copil sau o persoana adulta este alergic/a la alune este foarte putin probabil ca acesta sa nu fie alergic si la celelalte produse din aceasta familie(nuci,migdale,arahide).O persoana alergica la alune poate avea o reactie mai usoara sau se poate manifesta mult mai grav.

Primele semne pe care le poate avea o persoana alergica pot fi o secretie nazala,mancarimi a pielii cu sau fara eruptie cutanata si intr-o masura mai mica la nivelul tractului gastrointestinal. Alte simptome pot fi: nod in gat ,voce groasa, stranut, varsaturi, dureri de stomac si diaree.

In cazurile cele mai grave, persoana alergica la alune poate intra in soc anafilactic ce poate fi fatal. Anafilaxia este o reacţie acută de hipersensibilitate, potenţial ameninţătoare de viaţă. Simptomele, singure sau în combinaţie, pot apărea în câteva minute, dar şi la câteva ore, după expunerea la un anumit factor declanşator. Ea poate fi moderată, moderat-severă sau severă; se dezvoltă rapid atingând un vârf în 5-30 minute şi poate dura, rar, până la câteva zile.

Uneori, prima manifestare poate fi pierderea de conştienţă. Semnele pot fi gastrointestinale, cu dureri abdominale, incontinenţă urinară sau de materii fecale, greaţă, vomă, diaree. Totodată, pot fi simptome orale, oculare, respiratorii, cu bronhospasm, tuse şi strănut, cutanate, cu eritem şi urticarie, cardiovasculare, cu oboseală, hipotensiune, aritmii, sincopă, durere toracică, precum şi genito-urinare. Simptomele pot fi extrem de severe, punând în pericol viaţa persoanei afectate.

Tensiunea arteriala scade brusc , iar persoana in cauza isi poate inghiti limba de aceea persoanele alergice la alune trebuie sa fie foarte atente si intotdeauna pregatite pentru astfel de reactii grave.Aceasta substanta toxica din alune se numeste aflatoxina.

Limitele de la care micotoxinele devin periculoase sunt de ordinul microgramelor sau nanogramelor pe kilogram corp pe zi (miime de gram sau milionime de gram - n.r.), in functie de tipul toxinei. Daca organismul uman primeste mai mult decat atat, ceea ce la noi se intampla zilnic, micotoxinele ataca materialul genetic, facand posibila aparitia cancerului, in special la ficat. De asemenea poate determina aparitia malformatiilor la nou-nascuti. Din aceste motive, expertii FAO/OMS au admis un nivel maxim de aflatoxina de 30 micrograme/kg aliment. Ca nivel de comparatie sint mentionate tarile Americii Centrale, unde cantitatea de aflatoxina din produsele agricole atinge 900-3.800 micrograme/kg. Fata de nivelul admis de FAO/OMS, in unele tari legislatia este mult mai restrictiva si in curs de revizuire.