Depoluarea efluenților

1. PROTECŢIA MEDIULUI - COMPONENTĂ A DEZVOLTĂRII ECONOMICE

Poluarea reprezintă alterarea semnificativă a condiţiilor de mediu ca urmare a activităţii umane. În strânsă relaţie ce există intre om şi mediu, poluarea apare ca un factor implicit al vieţii. Produsele rezultate in urma proceselor fiziologice şi a activităţii umane reprezintă reziduuri ce au fost eliminate in mediu de mii de ani, poluarea insoţind omul de la apariţia lui pe Pământ.

Prezenţa reziduurilor a generat, funcţie de natura şi cantitatea lor, modificarea in sens negativ a elementelor de mediu, ducând la incomodarea traiului. Incomodităţile create de reziduuri nu au insă aceeaşi semnificaţie de-a lungul intregii existenţe a speciei umane.

Ultimele decenii marchează o etapă nouă, extrem de ingrijorătoare a relaţiilor intre om şi mediu. În trecut, densitatea redusă a populaţiei, precum şi utilizarea in exclusivitate a produselor naturale a făcut ca reziduurile produse să fie in cantitate redusă şi de toxicitate mică, ele putând fi neutralizate in cadrul ciclurilor de transformare din natură.

Odată cu dezvoltarea industriei, cu accentuarea urbanizării, in mediul natural se evacuează deşeuri in cantităţi ingrijorătoare, multe din ele cu toxicitate avansată. Acest proces de degradare a factorilor de mediu de pe intreg cuprinsul globului a avut in ultimele decenii un mers ascendent continuu, cantitatea de poluanţi continuând să crească.

Acumularea de reziduuri in apă, aer şi sol in cantităţi ce depăşesc puterea naturală de transformare şi integrare in factori de mediu produce apariţia de dezechilibre ale vieţii naturale, ce duc la dispariţia de specii de animale şi periclitează insăşi viaţa pe planeta noastră. Extrapolând dependenţa dintre poluare şi creşterea populaţiei, se poate aprecia că in secolele ce urmează viaţa poate deveni practic imposibilă.

Imaginând omul ca pe o ţintă pentru poluanţii care il asaltează sub diverse forme, omul ar

avea doar câteva şanse de supravieţuire, dintre care :

-corectarea erorilor care provoacă poluarea, deoarece aceasta este o consecinţă a folosirii

de metode imperfecte în tehnologia de producţie care reprezintă tehnologii risipitoare de materii

prime şi energie;

-anihilarea substanţelor poluante deversate într-un mediu printr-o epurare eficientă completă;

-ca şi în medicină, profilaxia este de primă importanţă, fiind mult mai dificil de neutralizat un reziduu toxic decât de prevenit producerea lui. Ca urmare, evitarea poluării trebuie să înceapă de la sursă, adică acţionând direct în procesul de producţie, pentru a nu fi generate evacuări de poluanţi sau, cel puţin, să fie reduse la minimum;

-conceperea instalaţiilor trebuie să fie subordonată acestui scop, având şi avantajul de a obţine beneficii suplimentare prin valorificarea produselor care altfel, evacuate în mediu, produc numai neajunsuri.

Acolo unde măsurile profilactice sunt insuficiente, iar această situaţie este cvasi-generală, tehnica modernă este chemată să rezolve problema reziduurilor la crearea unor instalaţii speciale de transformare, neutralizare, depozitare şi distrugere a poluanţilor care nu pot fi folosiţi în circuitele de producţie, astfel apare activitatea de epurare artificială obligatorie în etapa actuală.

Natura dă ea însăşi un extrem de preţios ajutor în combaterea poluării : reziduurile se diluează în apă şi în aer. Între molecule de impurităţi şi atmosferă au loc reacţii chimice catalizate de radiaţiile solare, adeseori cu neutralizarea compuşilor toxici. În apă şi în sol se desfăşoară un important proces de epurare biologică. Toate aceste modificări spontane poartă numele de autoepurare.

Echilibrul dintre om şi mediu, în accepţia cea mai largă, dintre dezvoltare şi resurse, precum şi dintre factorii de mediu, trebuie să se realizeze astfel încât să nu fie o frână dar să nu pericliteze nici viaţa şi sănătatea oamenilor. Toate aceste deziderate se pot transforma in realizări numai prin acţiuni concentrate pe plan internaţional.

În acest context, semnificativ apare locul acordat problemelor de poluare în ansamblul problemelor în mai multe ţări ale lumii. În ţările dezvoltate, preocuparea pentru protecţia mediului este pusă alături de cele mai importante şi urgente probleme.

Frecvent anumite probleme în legătură cu protecţia mediului depăşesc cadrul naţional, putând fi rezolvate numai prin acţiunea concretă a mai multor ţări. Colaborarea în domeniul protecţiei mediului a devenit una din preocupările majore ale umanităţii.

Cercetările efectuate intr-un număr mare de ţări între care şi România, au relevat ca structurile vieţii la nivel global se află supuse unei puternice eroziuni datorate numeroaselor activităţi umane antiecologice. Rezultatele studiilor intreprinse arătau că starea generală a învelişului Pământului a devenit precară în urma declanşării unor crize ecologice locale. În faţa acestei situatii alarmante şi în urma presiunilor opiniei publice, a fost convocată in iulie1972, la Stockolm, Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător. Principalul document al conferintei l-a constituit „ Declaraţia asupra mediului” , care cuprinde un ansamblu de principii cu caracter general menite să sublinieze importanta majora a protectiei mediului de viaţă al omului şi să contribuie la orientarea actiunilor pe plan mondial în acest domeniu. Ca urmare a acestei conferinţe s-a constituit „ Programul Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător” (U.N.E.P.).