Etichetarea Alimentelor

Ambalaje pentru produsele alimentare

Având în vedere faptul că dreptul alimentar reprezintă un ansamblu de reguli cu privire la producţia,distribuţia şi vânzarea produselor alimentare,în mod natural se extinde şi asupra ambalajelor folosite,deoarece acestea pot influenţa calitatea conţinutului.În acest context,între produs şi ambalaj există o unitate inseparabilă,marfa alimentară putând fi considerată ca un sistem biocomponent.

După scop,ambalajele se clasifică în ambalaje de trsnsport,funcţiile de bază fiind similare,cu deosebirea că la ambalajele de desfacere se pune accent deosebit pe funcţia de informare şi reclamă.

Pentru unele produse alimentare (de regulă,fine) există un ambalaj de contact sau primar (de exemplu sticla),un ambalaj de protecţie şi de expunere (secundar) care este o cutie şi ambalajul terţiar sau de transport,care grupează mai multe ambalaje secundare de acelaşi fel.

Ambalajele de desfacere pot fi:

- sistem monocomponent,caracterizat prin formă,culoare,grafică,text,adică cu etichetă imprimată,gravată,litografiată (cazul ambalajelor pentru produse lactate,unt,margarină,cutii de bere,paste făinoase,snack-uri etc);

- sistem biocomponent,format din ambalajul propriu-zis caracterizat prin formă,uneori culoare (la borcane,sticle) şi eticheta care este caracterizată prin culoare,grafică,text care se lipeşte de ambalajul propriu-zis (cazul ambalajelor de sticlă şi metalice).

Funcţiile etichetei

Aceste funcţii se referă la:

-informarea consumatorului prin descrierea produsului,cum să fie păstrat şi folosit,ce ingrediente conţine etc;

-funcţia de prezentare şi promovare a produsului prin intermediul imaginilor atractive şi a textului pe care-l conţine;

-funcţia educaţională,prin care eticheta determină opţiunea cumpărătorului pentru un produs sau altul,în funcţie de informaţiile nutriţionale raportate la o porţie standard sau la 100 g produs.

Reglementările româneşti privind etichetarea produselor alimentare stipulează următoarele cerinţe:

- toate menţiunile să fie redactate în limba oficială,lizibil şi inteligibil,exceptând mărcile de fabrică sau de comerţ,denumirile de firme sau societăţi comerciale şi denumirile produselor tipice cunoscute publicului larg,precum şi termenii străini utilizaţi în mod curent şi care se găsesc în dicţionarele uzuale;

- menţiunile să nu fie acoperite sau separate prin alte indicaţii sau desene;

-informaţiile furnizate să nu prezinte modificări,ştersături,înlocuiri şi/sau adăugiri care pot induce în eroare consumatorul.

Dimensiunile şi amplasarea menţiunilor sunt în concordanţă cu suprafaţa ambalajului.După proiectul experţilor CEE,sunt indicate următoarele dimensiuni minimale ale literelor (tabelul 9.1).

În ceea ce priveşte amplasarea inscripţionării,sunt de făcut următoarele precizări:

- menţiunile obigatorii (esenţiale) trebuie aşezate pe etichetă de faţă (faţa principală de etalare ,respectiv pe partea de etichetă expusă vederii consumatorului).Această faţă principală trebuie să-i ofere consumatorului esenţialul informaţiilor:denumirea produsului,conţinutul net,restricţiile de utilizare,precauţiile pe care trebuie să le ia cu privire la păstrare (de exemplu : „ a se păstra la frig”).

Tabelul 9.1

Dimensiunile minimale cerute pentru literele de pe etichetă

Suprafaţa ambalajului (cm² Dimensiuni minimale pentru litere

Menţiuni esenţiale (obligatorii),minimum Alte menţiuni (facultative sau ajutătoare),minimum

<250 3,5 1,5

250-500 7,5 2,5

500-1000 10,5 3,5

>1000 12 4,5

În anumite ţări se consideră că faţa principală în cazul ambalajelor cilindrice nu trebuie să depăşească 1/3 din circumferinţă.

- celelalte menţiuni (facultative sau ajutătoare) pot figura pe oricare faţă a unui ambalaj (ingrediente.ţară de origine etc).În cazul buteliilor de sticlă,aceste menţiuni figurează pe contraetichetă.

În unele ţări europene (Ţările de Jos),caracterele literelor şi cifrelor (înălţime,grosime) se corelează cu conţinutul net al ambalajului (tabelul 9.2).