Filiera Cărnii de Pui

Caracteristicile filierei cărnii de pui

Creşterea animalelor este strâns legată de producţia vegetală, de industriile din amonte (care asigură o parte din imputurile necesare) şi de industriile din aval (care prelucrează materiile prime).

Filiera cărnii şi a preparatelor din carne are numeroase caracteristici, în toate etapele acesteia:

• agricultură(creşterea animalelor);

• achiziţii şi transport;

• abatorizare;

• prepararea produselor din carne;

• comercializarea.

În etapa agricultură are loc reproducţia, creşterea şi exploatarea animalelor.În producţia şi consumultotal de carne, păsările deţin un loc important.

Crescătorii de animale sunt mici agricultori, asociaţiile zootehnice, fermele specializate ale societăţilor comerciale, societăţile agricole.

Preluarea sau achiziţia animalelor se va face la domiciliul crescătorului de animale sau în târgurile de animale. La recepţia animalelor se are în vedere calitatea animalului şi în mod special starea de sănătate, atestată de documente oficiale vizate.

Transportul animalelor de la locul de recepţie la abator interesează atât din punct de vedere igienico-sanitar, cât şi economic. Din punct de vedere igienico-sanitar, transportul trebuie să evite boli infecto-contagioase, iar din punct de vedere economic se următreşte limitarea la minimum a pierderilor în greutate, cât şi o scădere a calităţii cărnii produsă de fenomenul de „stres” asupra animalului.

Abatorizarea se realizează în unităţi specializate care constituie prima etapă a procesării. Produsele rezultate de la abator se clasifică în :

-produse principale(carnea);

-subproduse de abator;

-deşeuri de abator.

Abatoarele şi secţiile de preluare a cărnii sunt unităţi de industrie alimentară care necesită condiţii speciale de amplasare şi igienizare, pentru protecţia mediului şi a produselor din carne.

Diversitatea sortimentală a cărnii şi condiţiile de transformare în alimente permite producerea unei game foarte largi de preparate din carne de pasăre.

Valorificarea producţiei de carne, potrivit cerinţelor pieţei, este asigurată prin fluxul diferitelor sisteme specifice ale filierei fiecărui produs sau grupe de produs.

Formele de valorificare a animalelor, a cărnii şi produselor prelucrate pot fi încadrate în următoarele pieţe specifice:

-piaţa liberă a producătorilor agricoli specializaţi în creşterea animalelor;

-piaţa întreprinderilor integrate care preiau animalele vii, industrializează şi comercializează producţia animală;

-piaţa producătorilor de animale pentru selecţie şi reproducţie.

Structura ofertei de carne ste asigurată de la următoarele categorii de animale:

-adulte

-semiadulte

-tineret.

Animalele adulte îşi încheie ciclul productiv şi sunt destinate valorificării pentru carne, dar datorită vârstei înaintate furnuizează o carne de calitate inferioară şi participă pe piaţă la fondul de carne al fiecărei specii cu 30-35 %.

Animalele semiadulte sunt crescute, în majoritatea cazurilor, în sistem extensiv sau îngrăşate într-o scurtă parioadă de timp. Carnea obţinută prezintă insuşiri superioare, asigurând pe piaţă o cotă a speciei de 50-55%.

Animalele tinere sunt sacrificate până la vârsta de semiadulte şi au insuşiri calitative superioare; asigură pe piaţa cărnii pentru fiecare specie între 10-15%.

Calitatea animalelor este determinată, în primul rând, de gradul de dezvoltare a cărnii şi ţesutului gras in raport cu rasa, vârsta şi sexul.Calitatea unui animal penreu carne respectiv a carcasei pe care o furnizează se apreciază în funcţie de preferinţele cumpărătorului, fapt pentru care aceasta devine astfel obiectivul principal urmărit de unităţile zootehnice.

Aprecierea şi clasarea carcaselor după calitate include noţiunea complexă de”greutate vie şi de randament”.

Calitatea animalelor pentru carne după tăiere , respectiv aprecierea calităţii carcaselor, poate fi stabilă prin aprecierea următoarelor:

-conformaţia;

-starea de îngrăşare;

-fineţea;

-culoarea şi consistenţa muşchilor.