Identificarea carotenoidelor și determinarea conținutului total de carotenoide

INTRODUCERE

Plantele sunt considerate surse importante de compuşi farmaceutici, aromatici şi industriali, societatea umană fiind indisolubil legată de lumea plantelor, acestea constituind de milenii sursa majoră de obţinere a unor produse biologice esenţiale, necesare supravieţuirii întregului regn animal. Plantele sintetizează nu numai compuşii de bază necesari supravieţuirii lor, ci şi o gamă largă de substanţe organice ce pot fi extrase în cantităţi suficiente pentru a prezenta importanţă semnificativă ca materii prime cu variate aplicaţii ştiinţifice, tehnologice şi comerciale.

Deoarece pigmenţii carotenidici sunt foarte răspândiţi în natură, prezintă un interes ridicat în ceea ce priveşte studierea şi utilizarea lor în cât mai multe domenii.

Culoarea unui aliment este un criteriu important în stabilirea standardelor comerciale, de aceea este necesar să se cunoască felul şi conţinutul carotenoidelor din produsele alimentare.

Un subiect de actualitate îl reprezintă înlocuirea coloranţilor sintetici, care sunt dăunători organismului uman cu cei naturali, care nu numai că nu prezintă riscuri asupra acestuia, dimpotrivă aduc o serie de beneficii, testate şi demonstrate de-alungul timpului de cercetători din întreaga lume.

Morcovul, ca sursă naturală primară de carotenoide (în special β-caroten) este foarte uşor de cultivat la noi în ţară, fiind o legumă la îndemâna oricui şi din punct de vedere economic.

Sucul de morcovi are o valoare nutriţională şi terapeutică importantă, demonstrată de-a lungul timpului de medici şi nutriţionişti, diverşi specialişti în domeniu.

Printre nenumăratele beneficii aduse sănătăţii organismului prin intermediul vitaminelor şi a mineralelor pe care le conţin morcovii, carotenoizii care intră în compoziţia lor au un rol deosebit datorită capacitaţii antioxidante pe care o deţin, fiind printre puţinii compuşi care luptă impotriva radicalilor singlet.

Pigmenţii carotenoidici reprezintă o clasă a pigmenţilor graşi solubili care se găsesc în principal în plante, alge şi bacterii fotosintetice, unde ei au un rol critic în procesul de fotosinteză. De asemenea, ei apar la unele bacterii nefotosintetice, drojdii si mucegaiuri, unde pot să efectueze o funcţie de protecţie împotriva daunelor de lumină şi oxigen. Deşi animalele par a fi incapabile de a sintetiza carotenoide, multe animale încorporează carotenoide din hrana lor. În interiorul animalelor, carotenoidele asigură colorarea favorabilă, care serveşte ca antioxidanţi, şi poate fi o sursă pentru activitatea vitaminei A.

Aspecte generale

Carotenoidele sunt pigmenţi neazotaţi, univesal răspâdiţi atât în ţesturile vegetale, cât şi în cele animale.Aceşti pigmenţi imprimă culoare galbenă, roşie sau albastră, ţesuturilor în care se află.

În regnul vegetal, carotenoidele se găsesc în toate organele plantelor superioare şi inferioare, atât clorofiliene, cât şi neclorofiliene. În plantele superioare, aceşti pigmenţi se află în toate părţile componente: în frunze, fructe, tulpini, rădăcini, în petalele florilor şi în polen. În frunzele şi ţesuturile verzi, culoarea carotenoidelor este mascată de culoarea imprimată de pigmenţii clorofilieni, majoritari în acest caz. Cantitatea de carotenoide în frunzele uscate este cuprinsă între 250 şi 650 mg/ g. Se găsesc, de asemenea, în plantele inferioare, în alge şi în bacterii.

Un aspect de reţinut este acela că pigmenţii carotenoidici sunt sintetizaţi numai de regnul vegetal.

Animalele, atât nevertebrate, cât şi vertebrate, nu au capacitatea de a sintetiza carotenoide; ele şi le procură din hrană. Animalele sunt capabile doar să absoarbă, să transforme şi să depoziteze carotenoidele preluate din plante şi, mai apoi, să le transforme în carotenoide sau derivaţi specifici. Carotenoidele sunt depozitate mai întâi în ţesutul adipos al animalului, apoi în ovar, în sânge şi în lapte, precum şi în gălbenuşul de ou.

Ceea ce se cunoaşte astăzi sub denumirea de carotenoide a apărut cu circa 160 de ani în urmă. În anul 1948, numărul acestor pigmenţi a ajuns la aproximativ 80, iar în 1980 a trecut de 500. În zilele noastre numărul pigmenţilor carotenoidici a trecut de 600 [24].

Carotenoidele formează una dintre cele mai importante grupe de pigmenţi naturali. Multe extracte carotenoidice sunt folosite drept agenţi aditivi la colorarea produselor alimentare, în special a untului, margarinei, produselor de patiserie, bauturilor răcoritoare, etc., precum si ca agenţi terapeutici (preparate tonice şi dietetice din surse naturale bogate în carotenoide).